O alimentatie simplificata, cu doar 1-2 furaje voluminoase, conservate si depozitate in conditii deficitare, poate genera carente in vitamine si microelemente la vacile de lapte cu productii de peste 5.000 l/lactatie, intretinute pe pajisti cu vegetatii in faze avansate sau la cele aflate in perioada de stabulatie.

Efectele neasigurarii vitaminelor se constata indeosebi in lunile sfarsitului de stabulatie (februarie – martie), cand sunt afectate vacile in gestatie avansata (vitei mici, mortalitate ridicata dupa fatare, retentii placentare), dar si cele in lactatie, prin reducerea semnificativa a productiei de lapte. Intr-un fan chiar preparat corespunzator, dupa 6-8 luni de depozitare, continutul in caroten (provitamina A) se reduce in proportie de 80-85%. De regula, premixurile vitaminice pentru vacile de lapte se constituie din vitaminele AD3E, vitamina K si cele din complexul B fiind sintetizate, la nivelul cerintelor, de catre microsimbiotii ruminali. Microelementele Din categoria microingredientelor care, in anumite conditii de crestere si exploatare a vacilor de lapte, trebuie suplimentate prin hrana obisnuita, fac parte si microelementele. Ne referim la fier, mangan, zinc, cupru, cobalt, iod sau seleniu. Carenta (respectiv, neasigurarea) acestora la nivelul cerintelor animalelor poate afecta in mod deosebit, inclusiv in cazul vacilor de lapte, starea de sanatate, functia de reproductie si chiar nivelul productiv. ªi in tara noastra, piata aditivilor furajeri permite achizitionarea de catre crescatori a diferite produse ce au in structura premixuri minerale sau surse directe ale diferitelor microelemente. Totusi, achizitionarea acestora impune consultul unui nutritionist veterinar. In functie de compozitia premixurilor, este necesar ca, prin cantitatile administrate, sa se asigure pentru 1 kilogram ratie urmatoarele valori orientative: 30 mg fier, 40 mg zinc, 8 mg cupru, 0,3 mg cobalt, 0,1 mg seleniu. In prezent, cel mai raspandit mod de asigurare a acestor nivele de microelemente este reprezentat de sarurile anorganice (oxizi, sulfati, cloruri), urmand a se recurge in viitor la chelati organici sau anorganici, in cazul rumegatoarelor. Nivelul amintit de microelemente poate fi acoperit daca premixul mineral cere se incorporeaza in amestecul de concentrate, in proportie de 0,5%, contine 1,85 g sulfat de mangan, 1,8 g sulfat feros, 0,4 g sulfat de cupru, 0,6 g sulfat de zinc, 0,02 g clorura de cobalt, 0,003 g selemit de zinc si 0,02 g iodura de potasiu. Acelasi efect poate fi obtinut prin asigurarea zilnica a 15 grame de sticla fosfatica solubila cu microelemente, la care se adauga salenitul de zinc si iodura de potasiu (0,002 grame, respectiv 0,003 grame). Necesarul curent Tot mai multe companii realizeaza si comercializeaza, in ultimul timp, diferite preparate furajere in care, la o proportie de participare de 0,5% in amestecurile de concentrate pentru vacile de lapte, partea vitaminica este reprezentata atat de vitamine liposolubile, cat si de vitamine hidrosolubile, respectiv: - Vitamina A – 2.500.000 UI/kg premix; - Vitamina D3 – 400.000 UI/kg premix; - Vitamina E 2.000 mg/kg premix; - Vitamine din complexul B (B1 – 300 mg, B2 – 300 mg, PP – 2.500 mk/kg de premix, etc.). In unele ferme europene, vacilor de lapte li se administreaza, in mod obisnuit, un premix cu nicotinamida. Astfel, daca se administreaza 6 grame de nicotinamida (niacina, vitamina B3) la vacile de lapte, in primele luni de lactatie, se poate obtine cu 5,3% mai mult lapte, care este cu 2,6% mai bogat in proteina si cu 4,4% mai bogat in grasime. Efectul acestei doze poate fi constatat daca nicotinamida este folosita incepand cu 14 zile inainte de fatare si se continua in prima treime a perioadei de lactatie, eventual pana in a 100-a zi de lactatie, la vacile cu productii medii zilnice de 35 de litri de lapte. Satisfacerea cerintelor crescande ale pietei produselor alimentare de origine animala necesita exploatarea unor animale cu potential genetic inalt, simultan cu crearea de conditii optime pentru realizarea deplina a acestui deziderat. Una dintre cele mai importante conditii pentru realizarea potentialului productiv este satisfacerea necesitatilor vitale ale organismului animalului, in substante nutritive (proteine, vitamine, macro si microelemente, aminoacizi etc). Balansul ratiilor animalelor se realizeaza prin folosirea vitamino-mineralelor, a caror importanta se confirma prin imposibila obtinere de inalte productivitati sau rezultate satisfacatoare.