Fie că vinde laptele direct către procesatori cu 0,31 eurocenți, fie că-l comercializează la poarta fermei cu 0,65 către consumatorul direct sau că-i oferă acestuia brânzeturi de calitate, Josef Samaj, proprietarul și administratorul exploatației agricole Uni-Con Kysuce din comuna Nemesany, districtul Levoca, nu se plânge, informeaza Recolta.   Chiar dacă glumește și spune că este „sclavul” firmei sale, se mândrește cu șeptelul său animalier de peste 1.200 de capete și cu cele 1.100 ha de pășuni și fânețuri, respectiv teren arabil. Bani de pe care, în general, un fermier slovac primește subvenții frumoase.   La fel este și cazul Zlatei Holubova, președinta cooperativei Gader Blatnica, entitate formată din 580 de cooperatiști cu experiență din anii '50 în a produce și a comercializa la comun lactatele. În condițiile în care primește anual dividende în urma procesării a 100.000 de litri de lapte lunar, a procesării de rapiță în ulei alimentar, coordonează investițional suma de 20.000 de euro plătiți de UE pentru șeptelul bovin (400 de vaci cu lapte și 180 de vite pentru carne), respectiv între 700.000 – 800.000 de euro pentru cele 3.500 ha cu pășuni, fânețe și suprafețe agricole, parcă ai vrea să fii fermier slovac. Și nu numai.   În condițiile în care prețurile mărfurilor din magazinele marilor retaileri sunt chiar și mai mici ca în România, să lucrezi la sat, într-o făbricuță de procesare care produce circa 8.000 – 10.000 de borcănele cu iaurt și să încasezi lunar peste 600 de euro net ca salariu, se vede cu ochiul liber ce înseamnă a trăi într-un stat civilizat. Și spun asta pentru că infrastructura rutieră este impecabilă, în orice direcție ai merge, pomii fructiferi (merii) fiind plopii slovacilor pe marginea drumului. În cei peste 1.500 de kilometri parcurși în primele două zile ale amplei acțiuni de vizitare a proiectelor de succes realizate de slovaci prin FEADR, organizate de AFIR, nu am ce reproșa vecinilor din UE.   Slovacii știu să speculeze fiecare debușeu și nu sunt extrem de ambițioși, ci doar doresc să păstreze ceea ce au și să se dezvolte natural.   Zlata Holubova: Nu vrem să ne extindem. Vrem să procesăm laptele propriu și să-l comercializăm în zonă, fără a ne deplasa pe distanțe mari   Greu de digerat informația, însă este reală. Chiar dacă membrii cooperativei se întind pe patru zone cadastrale, respectiv pe teritoriul a nouă localități, cei din cooperativa Gader Blatnica nu au gânduri expansioniste.   Și n-ar avea nici de ce s-o facă. Proaspăta lor fabrică de procesare a laptelui, construită înițial din bani proprii (cu ajutor de la bancă, printr-o linie de credit cu trageri directe și garantare cu investiția) și care a costat 1,1 milioane euro, are capacitatea de procesare de 100.000 de litri de lapte lunar (circa 3.400 de litri zilnic), aproape exact cât produc vacile din șeptelul propriu.     Cei din Gader se înțeleg foarte bine cu doi retaileri fiind dealtfel branduiți cu logo-ul de țară, unul similar cu cel „Produs în România”. „Vindem și în rețelele Billa și Kaufland și altor magazine mai mici, dar furnizăm și către grădinițe și școli. Intenția nu este să ne extindem, ci doar să ne procesăm laptele propriu și de a-l comercializa în zonă, fără a ne deplasa pe distanțe mari”, a precizat Holubova. (mai multe pe www.recolta.eu)