Adăpostul destinat ovinelor trebuie să asigure condiții propice de mediu pentru creșterea animalelor găzduite. Este important ca proiectarea să se realizeze în raport cu facilitățile exterioare conexe, precum padocuri și țarcuri în aer liber, drumuri de acces, facilități de depozitare pentru furajele fibroase și dejecții, dar și cu vegetația. Generalități stricte Pentru ovine, adăpostul se poate amplasa lângă pășune, pentru a scurta sau chiar renunța la drumul de acces de la adăpost la pășune. Nu se acceptă un amplasament în care drumul de acces se intersectează cu un drum public. Amplasarea se face pe un teren uscat, ferit de inundații. Uneori, este necesar ca pe terenul sistematizat să se realizeze o instalație de drenaj pentru excesul de apă de suprafață. La alegerea terenului se iau în calcul atât dimensiunile adăpostului, cât și cele ale ocolului pentru mișcare. Este necesar ca ocolul pentru mișcare să aibă o suprafață cel puțin dublă față de cea a adăpostului, aceasta putând fi amplasată la o distanță de minim 70 m față de fântâni. Construcția trebuie dotată cu apă curentă, electricitate și trebuie proiectată departe de surse de zgomot (ex. căi ferate, autostrăzi, fabrici). Se recomandă ca animalele să nu fie expuse la un mediu poluat cu praf  sau în locuri în care vântul înregistrează viteze crescute. Amplasamentul se stabilește în funcție de punctele cardinale, axa clădirii se suprapune pe direcția N-S, cu o marjă de deviație de 30 grade. Spațiul de găzduire al ovinelor trebuie să respecte distanța minimă față de hotarele fermei și față de construcțiile din vecinătate. Distanța de securitate sanitară față de zonele locuite va fi determinată pe baza impactului asupra sănătății oamenilor și a mediului înconjurător, luând în considerare regulamentele privind igiena și recomandările privind mediul de viață al populației. Un adăpost pentru ovine cu acoperișul într-o singură apă, fără elemente de rezemare oblice, poate reprezenta o soluție avantajoasă. Această soluție asigură un iluminat adecvat al interiorului, permițând totodată modernizarea și schimbarea funcțiilor clădirii. Din punctul de vedere al tehnicii de construcție, se pot distinge următoarele categorii de construcții: Construcții cu pereți exteriori portanți longitudinali și grinzi realizate din oțel sau lemn (grinzi cu zăbrele), cu căpriori, cu spațiere adecvate capacității portante a acoperișului; Construcții cu schelet de rezistență, alcătuite din stâlpi din oțel sau beton armat și grinzi de acoperiș sub formă zăbrelită din oțel sau lemn, cu pereți cortină. În cazul construcțiilor cu schelet de rezistență pot fi folosite cadre în locul stâlpilor și grinzilor de acoperiș. Stabilirea elementelor de construcție Stabilirea lungimii și lățimii unui adăpost pentru ovine depinde de efectivul preconizat pentru a fi adăpostit, de fluxurile de hrănire și adăpare, precum și de accesul la uși, spre padocul exterior. Înălțimea variază în funcție de frecvența schimbării așternutului. Din cauza așternutului, este indicat ca toate spațiile tehnologice din zonele de odihnă cu sistem pe așternut adânc să fie mobile. În adăposturile în care grosimea așternutului este de maximum 1,2 metri, la stabilirea înălțimii acoperișului se valua în considerare această grosime, care nu trebuie să creeze probleme în executarea lucrărilor de îndepărtare a așternutului. De aceea, înălțimea recomandată a adăpostului este de 3,5-4 metri. În cazul în care îndepărtarea așternutului se realizează frecvent (de 2-3 ori pe an), de obicei un încărcător îndepărtează câte un strat de 0,2-0,3 metri, înălțimea recomandată a adăpostului fiind de 4 m. Principalele tipuri de fundații utilizate la adăposturile pentru ovine sunt fundații continue și fundații izolate. De cele mai multe ori, fundația este realizată din beton și beton armat. Dacă adâncimea maximă de penetrație a apelor de suprafață este mai mică decât adâncimea fundației, se poate utiliza beton clasa C12/15. În caz contrar, se recomandă utilizarea de beton cel puțin din clasa C16/20 și membrană bituminoasă cu protecție anticorozivă. Betonul trebuie preparat din ciment metalurgic (zgură de furnal). Pentru armarea fundațiilor se poate utiliza oțel din clasa OB 37, întrucât acesta este mai ieftin și rezistent. Fundațiile supraterane se execută dintr-un material rezistent la umiditate și, în același timp, la acțiunea agresivă a dejecțiilor. În cazul clădirilor izolate, elevațiile trebuie să aibă o capacitate de izolare similară cu cea a pereților exteriori; cota elevațiilor urmând să se situeze cu 40 cm deasupra nivelului solului. Materialul izolator utilizat la clădirile izolate trebuie să se întindă de-a lungul fundațiilor continue, izolând astfel o zonă cu înălțimea de 1 m deasupra nivelelui pardoselii. Pereții exteriori pot fi izolați sau neizolați. Pereții neizolați ar trebui să aibă un singur strat realizat dintr-un material rezistent la acțiunea factorilor de microclimat din adăpost. Pereții neizolați pot fi pereți portanți care suportă propria greutate, greutatea construcției sau sarcini exterioare, precum zăpada. Perții izolați pot fi, de asemenea, realizați din două sau trei straturi. Straturile individuale servesc la executarea construcției, a izolației sau a fațadei. Iluminatul natural al unui adăpost pentru animale se poate determina prin raportul dintre suprafața de ferestre și suprafața pardoselii. Intensitatea luminii, necesară într-un adăpost pentru ovine, variază între 1:15 și1:18. Pentru ferestre se recomandă două rânduri de geamuri și tâmplărie dintr-un material anticoroziv (ex. plastic, lemn tratat). Marginea superioară a ferestrei ar trebui să se deschidă către interior, pentru a preveni pătrunderea apei și scurgerea acesteia pe pereți. Glafurile amplasate la partea interioară a ferestrei împiedică absorbția apei (care se scurge pe fereastră) și umezirea pereților. Ușile și porțile de acces trebuie să fie etanșe, iar dimensiunile să corespundă cerințelor tehnologice. În cazul adăposturilor izolate, acestea se realizează din straturi termoizolante, de exemplu două straturi de lemn tratat cu un strat de vată de sticlă la mijloc sau două straturi de tablă cu polistiren expandat, vată minerală sau spumă poliuretanică. Tavanele fără izolație termică servesc pentru acoperire și pot fi din folie, carton asfaltat, țiglă sau foi bituminoase. Pentru a preveni scurgerea apei condensate de pe suprafața acoperișului, se aleg materiale pentru acoperiș cu o anumită porozitate sau concepte de construcție în care apa condensată se scurge pe suprafața exterioară a acoperișului. Tavanul sau acoperișul plat al adăpostului pentru ovine trebuie să aibă fața interioară plană pentru a asigura ventilarea și menținerea igienei. Grinzile proeminente sau denivelările opun rezistență la fluxul de aer și creează zone unde se acumulează mizeria. În clădirile izolate se izolează și tavanul, iar la construcțiile cu pod utilizabil, stratul izolator se protejează cu un strat de mortar de 3-4 cm. Important este totodată ca pardoseala, în sistemele de creștere pe aștenut adânc, și aleile de furajare să fie rezistente la apă. Construcția trebuie să fie hidroizolată astfel încât să împiedice pătrunderea apei și să prevină scurgerea dejecțiilor lichide în sol. Un alt factor important în proiectarea pardoselii este reprezentat de stabilitatea și rezistența la uzura mecanică, în timpul diverselor operațiuni, precum furajarea și îndepărtarea așternutului.