Termenul de Geo-Blocking nu e nou. Are deja câțiva ani vechime și, până anul trecut, denumea strict acțiunea unor platforme online de a bloca accesul unor populații din anumite zone geografice, țări, regiuni, la producțiuni artistice, indiferent de natura lor, din cauza încălcării legislației internaționale referitoare la drepturile de autor și, firește, din cauza neplății acestora.

Ca addenda, putem aminti faptul că, odată cu dezvoltarea acestei mici șmecherii tehnologice de blocare, guvernele unor țări o aplică din plin, pentru a bloca conectarea propriilor populații la orice sursă externă de informare (cum e cazul în Coreea de Nord) sau a unor site-uri anume.

Ei, bine, odată cu declanșarea crizei sanitare globale, cauzată de maladia Covid 19, termenul de Geo-Blocking nu doar că a căpătat noi valențe, ci a dezvoltat un concept care acum înseamnă mult mai mult.

În primul rând, să spunem că, acum, prefixul în sine, ”geo”, nu se referă doar la înțelesul său firesc, ”geografic”, ci, mai ales, geopolitic și geoeconomic. Semnele s-au arătat imediat ce maladia Covid a determinat închiderea granițelor interne din Uniunea Europeană dar și a multor altor țări din întreaga lume.

Pe de o parte, unele țări ”și-au arătat mușchii”, în relațiile cu vecinii sau cu alte state, după rețeta: ”Dacă eu nu vreau, tu vei muri de foame”. Pe de altă parte, chiar și în condițiile în careau fost stabilite culoarele prioritare de transport, sub același concept al blocajului geografic/geopolitic/geoeconomic s-a experimentat politica alianțelor zonale sau îndepărtate, grație comerțului online.

În aceste condiții, nu este de mirare că, la Strassbourg, Comisia Europeană a stabilit câteva principii referitoare la conceptul și politicile de Geo-Blocking cu care, așa cum a informat revista Meat.Milk, EuroCommerce, adică, Federația europeană a retailiștilor din UE, s-a declarat de acord.

Dar, una e ce se spune și se scrie la Strassbourg, și alta e ce se întâmplă și ce se poate întâmpla în fapt, mai ales că, de vreme ce maladia Covid 10 se află de acum în stadiu endemic, un blocaj european poate fi posibil oricând. Așa că, merită să întrebăm:

Cum se poate proteja România într-o asemenea situație? Există vreun program cât de cât coerent, de asigurare a securității alimentare, pentru a evita drama unui Geo-Blocking geopolitic și geoeconomic? Cum pot acționa oficialii români, de la București sau Bruxelles/Strassbourg, în cadrul principiilor de Geo-Blocking gândite de Comisia Europeană, în așa fel încât interesele României să nu fie lezate (prea mult)?

Dar, ce să mă mai omor cu a aștepta răspunsuri la întrebările de mai sus, pun o altă întrebare mai simplă:

Știe ceva, careva, din Guvernul României ori din MADR, din Ministerul Economiei ori ANSVSA, din ANPC și tot ce ține de zona asta agroalimentară, despre conceptul de Geo-Blocking?

Dar, mai pun o altă întrebare, pentru că nu ține totul doar de autorități: Știe ceva, careva, dintre managerii din Industria alimentară, despre Geo-Blocking, ca să poată să își reorganizeze afacerile în așa fel încât, în caz de Doamne-ferește!, să limiteze pierderile? Sau cred că se va întoarce ”raiul” de dinainte?

Nu se va întoarce! Parcă îl aud pe Cocoșilă, personajul jucat de Mitică Popescu, spunându-i lui Moromete, când cu venirea legionarilor la putere: ”-O să ne ia dracu pe toți, auziți ce vă spun!?”