Securitatea alimentară rămâne un obiectiv strategic în Uniunea Europeană, iar politicile publice adoptate după 2020 au început să producă efecte măsurabile. Comisia Europeană subliniază, în rapoartele privind reziliența lanțului alimentar, că accesul la alimente sigure, variate și accesibile depinde de stabilitatea producției, funcționarea piețelor și capacitatea statelor membre de a răspunde la șocuri externe. O analiză OECD confirmă că investițiile în infrastructura logistică, digitalizare și monitorizarea sanitar-veterinară sunt factorii care au îmbunătățit cel mai mult performanța lanțurilor alimentare în ultimii ani.

Crizele climatice și tensiunile geopolitice influențează disproporționat sectoarele perisabile, iar CE recomandă consolidarea mecanismelor de gestionare a riscurilor pentru producători și procesatori. Sistemele de asigurare agricolă, fondurile de intervenție și schemele de sprijin pentru modernizarea fermelor sunt considerate instrumente esențiale pentru stabilizarea producției. Pachetul european pentru securitate alimentară, actualizat în 2024, insistă pe necesitatea reducerii dependenței de importuri pentru materiile prime critice și pe stimularea producției locale.

Un alt element major îl reprezintă monitorizarea sistematică a prețurilor și a stocurilor, realizată prin rețeaua europeană de observatoare de piață. Datele colectate ajută la anticiparea dezechilibrelor, oferind factorilor de decizie instrumente pentru intervenții rapide. OECD menționează că statele cu sisteme informatice integrate reacționează mai eficient la fluctuațiile de piață și pot preveni volatilitatea excesivă.

În paralel, CE și EFSA pun accent pe controlul siguranței alimentare. Investițiile în laboratoare, sisteme digitale de trasabilitate și formare profesională cresc capacitatea statelor membre de a preveni incidentele și de a menține încrederea consumatorilor. Rapoartele europene arată că operatorii care implementează standarde ridicate de management al riscurilor sunt mai bine poziționați în relația cu retailul și piețele de export.

Pentru 2025, evaluările CE și OECD indică o direcție clară: securitatea alimentară nu poate fi separată de infrastructură, educație, digitalizare și politici coerente. Industria alimentară are nevoie de un cadru stabil și predictibil pentru investiții, iar consumatorii au nevoie de transparență și garanții privind calitatea produselor. Consolidarea acestor mecanisme va determina reziliența sistemului alimentar european în anii următori.

(Foto: Freepik)