Eticheta de origine devine tot mai mult un instrument economic strategic în Uniunea Europeană. Într-o piață în care trasabilitatea și autenticitatea devin criterii de competitivitate, produsele cu Indicație Geografică Protejată (IGP) și Denumire de Origine Protejată (DOP) definesc un nou standard al valorii alimentare.

Conform Comisiei Europene (DG AGRI, 2024), valoarea produselor certificate DOP și IGP depășește 80 miliarde de euro anual, adică 15% din piața agroalimentară europeană. Franța, Italia și Spania domină, deținând peste 60% dintre certificări. România are însă doar 12 produse înregistrate, dintre care doar două în domeniul cărnii și lactatelor — o prezență modestă raportată la potențial.

Noul Regulament (UE) 2024/1143 simplifică procedurile de certificare, permițând statelor membre să scurteze termenele de validare și să promoveze produsele tradiționale la nivel european. Este o oportunitate clară pentru România, care are încă un patrimoniu alimentar nevalorificat: brânzeturi montane, preparate din carne de porc Mangalița, produse din lapte crud sau rețete artizanale.

Potrivit FAO, produsele cu origine protejată aduc producătorilor locali venituri mai mari cu 40–50%, iar Eurostat arată că cererea pentru alimente autentice a crescut cu 18% în ultimii trei ani. În paralel, IDF confirmă interesul pentru lactatele artizanale cu trasabilitate clară, unde originea a devenit un criteriu decisiv de achiziție.

MADR a lansat în 2025 un program național pentru extinderea portofoliului de produse cu certificare europeană, în colaborare cu asociațiile de producători și camerele agricole.

Pentru România, certificarea de origine nu mai este doar o marcă de tradiție, ci o strategie de supraviețuire într-o piață europeană saturată. Autenticitatea devine o monedă de schimb reală: cine o deține, câștigă acces la consumatori, piețe și respect.

(Foto: Freepik)