Teodora ChioreanBoală neurodegenerativă naturală şi fatală, scrapia afectează sistemul nervos central al caprinelor şi ovinelor. Asociată cu prezenţa unui agent transmisibil nonconvenţional din grupul prionilor, boala este inclusă în familia afecţiunilor neurologice cunoscute ca encefalopatii spongiforme transmisibile. Origini şi surse   Cu toate că izvoarele informative indică prezenţa bolii în lume de mai bine de 200 de ani, scrapia a fost confirmată oficial în România, în anul 2002, de către Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală (Serviciul LRN-EST). Produsă de un agent infecţios transmis îndeosebi de la capră la ied sau de la oaie la miel, uneori între animale mature, boala nu exclude transmisia între oi şi capre, placenta, lichidele fetale şi alte ţesuturi putând răspândi agentul infecţios în exploataţii sau pe păşuni.   Deoarece agentul este răspândit îndeosebi în timpul fătării, trebuie urmărită şi stopată ingurgitarea placentei de către capră sau oaie, după fătare. O altă cauză a apariţiei bolii poate fi determinată de  consumul accidental al făinurilor proteice de origine animală, de către micile rumegătoare. Ne referim aici la mineralele proteice de origine animală, suplimentele furajere contaminate, organe rezultate în urma prelucrării cadavrelor, făinurile de carne, produsele şi subprodusele de la ovine, caprine sau bovine infectate.   Odată apărută la un animal din efectivul unei turme, scrapia impune aplicarea imediată a măsurilor de control şi eradicare, măsuri care nu vor ocoli niciunul dintre indivizii aflaţi în exploataţie. Pe de altă parte, chiar dacă scrapia nu reprezintă un real pericol pentru oameni, se impune prudenţă în gestionarea bolii, datorită posibilităţii confirmate a infectării artificiale a oilor cu encefalopatia spongiformă bovină şi a asemănării simptomatologiei celor două afecţiuni.   Apariţia bolii şi gradul crescut de periculozitate pentru întreg efectivul din exploataţie a impus stabilirea unor norme legislative stricte, pentru monitorizarea, controlul bolii şi stoparea extinderii acesteia. În ţara noastră, baza legală este constituită prin Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului, din 22 mai 2001, de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul şi eradicarea unor forme de encefalopatie spongiformă.   Simptomatologie, factori indicatori Cazurile de animale afectate într-o exploataţie sunt, în general, puţine (frecvent, singulare). Cu toate că vârsta apariţiei nu poate fi un criteriu determinant, boala se manifestă îndeosebi la indivizi în vârstă de 2-5 ani, fără să fie excluse animalele care nu au împlinit un an sau cele care au trecut de 5 ani. Apariţia primelor semne clinice implică o perioadă lungă, de la momentul infectării. Cu toate acestea, nu avem de-a face cu limite stricte nici din acest punct de vedere, cazurile putând să apară (ocazional) după perioade mai mici sau mai mari.   Apariţia bolii, a semnelor sale clinice, este determinată îndeosebi de stress. Astfel că, posibilitatea reală a apariţiei scrapiei în orice perioadă a anului este totuşi disociată de identificarea mai facilă a bolii în anotimpul de toamnă (la montă) sau când oile şi/sau caprele sunt transportate, înaintea fătării. Majoritatea rumegătoarelor mici dezvoltă gradual semnele clinice ale bolii (săptămâni, chiar luni), dar starea de sănătate a individului infectat se poate înrăutăţi brusc, unele animale bolnave murind înainte să prezinte semne clinice.   Iritarea şi nervozitatea se numără printre eventualele semne clinice specifice scrapiei, simptome reprezentate prin: scărpinarea insistentă a flancurilor, scrâşnituri dentare când se scarpină saz sunt scărpinate puternic pe spate, frecarea repetată a flancurilor şi a membrelor posterioare de obiecte (stâlpi, garduri, iesle), scărpinarea continuă a umărului şi urechilor cu membrele posterioare, pierdere excesivă de lână/păr, muşcatul membrelor sau a altor părţi ale corpului.   Modificările comportamentale se evidenţiază prin agresivitate, agitaţie, teamă, tremor, urechile lăsate, abandonul turmei, necoordonare severă, dezechilibru asociat cu staţionare, trap cu paşi mărunţi, imposibilitatea menţinerii poziţiei patrupedale (nu mai poate sta în picioare), împleticire şi împiedicare. Semnele clinice tardive sunt scăderea bruscă în greutate şi moartea.   Prevenţie, recomandări   Prevederile Regulamentului 999/2001 impun României testarea prin examene de laborator a unui anumit număr de ovine şi caprine sacrificate pentru consumul uman, pe probe de creier recoltate de la acestea. Probele trebuie recoltate exclusiv din abatoare, însă acelaşi regulament impune testarea, prin examene de laborator, a unui anumit număr de rumegătoare mici moarte sau suspecte în vârstă de peste 18 luni, din ferme sau gospodării individuale.   Pentru ca autoritatea sanitară veterinară să declare oficial o exploataţie de ovine şi/sau caprine “liberă de scrapie” se impune ca, în ţara sau zona în care este situată ferma, să fie îndeplinite următoarele condiţii: -         boala să fie notificată obligatoriu; -         să fie aplicat un sistem de formare a proprietarilor de animale, pentru a recunoaşterea semnelor clinice şi pentru a încuraja raportarea tuturor animalelor cu simptomatologie specifică scrapiei; -         existenţa unui sistem de supraveghere şi monitorizare, în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice în vigoare; -         ovinele şi caprinele cu semne clinice să fie sacrificate, testate pentru diagnosticarea scrapiei, iar cele cu rezultate pozitive la testare să fie obligatoriu eutanasiate şi distruse; -         să existe confirmarea că hrănirea ovinelor şi caprinelor cu făină de carne şi oase sau grăsimi provenite de la rumegătoare a fost interzisă şi aplicată pe întreg teritoriul unde este amplasată exploataţia ce doreşte a fi declarată “liberă de scrapie”; -         se se aplice un sistem de declarare oficială, sub supravegherea autorităţii sanitare veterinare locale.   Totodată, statusul de exploataţie liberă de scrapie se acordă doar fermelor în care, timp de cel puţin 7 ani, ovinele şi/sau caprinele au fost identificate permanent, în conformitate cu prevederile legislative în vigoare, iar înregistrările privind mişcarea animalelor a permis trasabilitatea spre origini. În tot acest timp, introducerea de ovine şi caprine este permisă doar dacă sursa este o exploataţie liberă de scrapie, iar un medic veterinar oficial inspectează animalele şi realizează controale ale înregistrărilor, cel puţin o dată pe an.   De asemenea, în perioada anterioară statusului de exploataţie liberă de scrapie, ovinele şi caprinele din ferma solicitantă nu trebuie să aibă contact (in)direct, inclusiv păşunat comun, cu ovine sau caprine provenite din exploataţii cu status inferior. Ovinele şi caprinele ucise, în vârstă de peste 18 luni, sunt inspectate de un medic veterinar oficial: o parte dintre ovinele şi caprinele care prezintă semne de slăbire şi toate rumegătoarele mici care prezintă nervozitate.   Testările se fac în laboratoare sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor autorizate, care efectuează teste rapide pentru monitorizarea scrapiei. Selecţia ovinelor şi caprinelor se face de către medicul veterinar oficial sau de către un medic veterinar de liberă practică împuternicit.   Obligaţia anunţării imediate a medicului veterinar, privind existenţa unui animal suspect de scrapie, revine proprietarului! Pentru neanunţarea ovinelor/caprinelor suspecte, Regulamentul 999/2001 stabileşte pedepse cu amenzi mari sau chiar închisoare, retrăgând totodată învinuitului dreptul de a mai beneficia de despăgubirile legale. Trebuie menţionat că proprietarii primesc despăgubiri pentru animalele sacrificate datorită unei forme de boală suspicionate sau confirmate oficial.   Aplicarea măsurilor de eradicare şi control a scrapiei presupune despăgubiri acordate pentru animalele ucise, sacrificate sau altfel afectate, în afara asigurărilor, simultan cu plăţile recuperate prin valorificarea (sub)produselor provenite de la astfel de animale. Medicul veterinar de liberă practică împuternicit, care îşi desfăşoară activitatea în raza teritorială a depistării cazului, va îndruma proprietarul asupra procedurilor ce trebuie urmate de către acesta, în conformitate cu actele normative specifice.