De la o barjă încărcată cu cereale până la prețul unui kilogram de carne sau al unui litru de lapte există un lanț economic pe care puțini îl văd. Iar în vara acestui an, unul dintre cele mai importante verigi ale acestui lanț – Dunărea – funcționează sub presiunea unei secete hidrologice severe.

Scăderea accentuată a debitului Dunării nu afectează doar transportul naval sau producția de energie. Pentru industria agroalimentară, consecințele se propagă rapid: cerealele ajung mai greu în ferme și în Portul Constanța, costurile logistice cresc, iar procesatorii și fermierii sunt nevoiți să gestioneze un nou val de incertitudine într-o perioadă deja marcată de volatilitatea piețelor.

Potrivit prognozelor Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA), debitul Dunării la intrarea în România (secțiunea Baziaș) a coborât în această vară la aproximativ 1.800 metri cubi pe secundă, comparativ cu media multianuală pentru luna iulie, de 4.700 mc/s, ceea ce înseamnă mai puțin de jumătate din nivelul normal și una dintre cele mai severe situații hidrologice din ultimii ani.

Dunărea – autostrada cerealelor din Europa de Est

Pentru România, Dunărea nu este doar un fluviu. Este unul dintre cele mai importante coridoare logistice pentru exportul cerealelor și pentru aprovizionarea industriei agroalimentare.

O mare parte din porumbul, grâul și orzul produse în vestul și sudul țării sunt transportate pe Dunăre către Portul Constanța, de unde pleacă spre piețele internaționale. În același timp, aceeași infrastructură este utilizată pentru transportul materiilor prime necesare industriei alimentare.

Atunci când nivelul apei scade, barjele nu mai pot încărca la capacitate maximă. Pentru a evita eșuarea, operatorii reduc încărcătura, ceea ce înseamnă că este nevoie de mai multe curse pentru aceeași cantitate de marfă sau de redirecționarea transportului către rută rutieră ori feroviară, variante mai costisitoare.

Furajele devin mai scumpe înainte să ajungă în fermă

În zootehnie, costul furajelor reprezintă, în funcție de specie și sistemul de creștere, între 50 și 70% din costul total de producție.

Orice perturbare a transportului cerealelor se reflectă, mai devreme sau mai târziu, în costul hranei pentru animale.

Dacă transportul fluvial încetinește, comercianții și procesatorii sunt obligați să utilizeze camioane sau trenuri, unde costurile pe tonă sunt, în general, mai ridicate. În plus, capacitatea de transport rutier este limitată, iar în perioadele de vârf apar întârzieri și costuri suplimentare.

Pentru fermele comerciale, în special cele care achiziționează furaje din alte regiuni ale țării sau din import, aceste costuri pot deveni semnificative.

Presiune asupra Portului Constanța

Portul Constanța rămâne principalul hub pentru exporturile agricole ale României și unul dintre cele mai importante porturi europene pentru cereale.

În perioadele cu nivel redus al Dunării, fluxul de mărfuri transportate pe apă încetinește, ceea ce afectează ritmul de aprovizionare al terminalelor și poate genera întârzieri în încărcarea navelor maritime.

Într-un context în care România continuă să fie unul dintre cei mai mari exportatori europeni de cereale, orice blocaj logistic are efecte asupra întregului lanț comercial, inclusiv asupra pieței interne.

Fabricile resimt indirect efectele

La prima vedere, o fabrică de lapte sau un abator nu depind de nivelul Dunării.

În realitate, aproape fiecare etapă a producției este influențată de costurile logistice.

Dacă furajele devin mai scumpe, cresc costurile fermelor.

Dacă fermele suportă costuri mai mari, prețul materiei prime tinde să crească.

Dacă transportul ingredientelor, al ambalajelor sau al produselor finite devine mai costisitor, procesatorii sunt nevoiți fie să își reducă marjele, fie să transfere o parte din costuri în prețul final.

Astfel, un fenomen hidrologic poate avea efecte economice asupra întregului lanț agroalimentar.

O problemă care depășește agricultura

Impactul nivelului scăzut al Dunării nu se limitează la transport. În ultimele săptămâni, România a fost nevoită să ia măsuri excepționale pentru menținerea producției de energie la Centrala Nucleară Cernavodă, după reducerea semnificativă a debitului fluviului. Situația evidențiază amploarea efectelor pe care seceta hidrologică le poate avea asupra economiei.

În paralel, probleme similare sunt raportate și pe alte mari fluvii europene, precum Rinul, unde nivelurile reduse ale apei au determinat limitarea încărcăturii navelor și creșterea costurilor de transport pentru industrie.

Vor crește prețurile la carne și lapte?

Nu există o relație directă și imediată între nivelul Dunării și prețul produselor alimentare.

Totuși, atunci când mai mulți factori se suprapun – secetă, producții agricole mai mici, costuri logistice în creștere și presiuni asupra pieței energiei – efectele se acumulează de-a lungul întregului lanț alimentar.

Pentru industria cărnii și a laptelui, acest lucru înseamnă costuri mai mari pentru furaje, transport și procesare. Dacă aceste majorări persistă și nu pot fi absorbite de operatorii economici, ele pot influența, în timp, și prețurile plătite de consumatori.

Adaptarea devine o necesitate

Specialiștii în logistică și agricultură atrag atenția că episoadele de secetă severă sunt din ce în ce mai frecvente, iar companiile trebuie să își adapteze strategiile.

Diversificarea rutelor de transport, investițiile în capacități de depozitare, digitalizarea lanțurilor logistice și dezvoltarea unor sisteme mai eficiente de aprovizionare devin elemente esențiale pentru reducerea vulnerabilității.

Pentru industria cărnii și a laptelui, provocarea nu este doar gestionarea unei veri dificile, ci construirea unei reziliențe pe termen lung într-un context în care schimbările climatice transformă inclusiv modul în care circulă materiile prime.

În economia agroalimentară, un nivel scăzut al Dunării nu înseamnă doar mai puțină apă. Înseamnă transport mai lent, costuri mai mari și o presiune suplimentară asupra unui sector care operează deja cu marje reduse. Iar într-o industrie în care fiecare verigă depinde de cealaltă, efectele unui fluviu aflat la cote istorice pot ajunge, în cele din urmă, până la raftul magazinului.