Silozuri și baze de preluare- aceasta este intenția companiei RWA Raiffeisen Ware din Austria care şi-a făcut intrarea pe piaţa românească a cerealelor și a furajelor, iar prima oprire va fi regiunea Banatului, pentru ca mai apoi să exporte marfa cumpărată local pe pieţe din Uniunea Europeană precum Ungaria, Italia sau Austria.

  „Avem un buget de câteva milioane de euro pentru achiziţii“, a declarat Ernst Gauhs pentru Ziarul financiar, şeful diviziei de comerţ cu produse agricole al traderului, fără să intre în detalii.   Mişcarea traderului austriac, ce face parte dintr-un grup cu afaceri de 16 miliarde de euro anual, arată că piaţa românească a cerealelor atrage în continuare interesul marilor grupuri multinaţionale şi că pe plan local există încă spaţiu pentru creşterea competiţiei pe acest segment.   Austriecii au tatonat intrarea în România încă din 2008, iar ulterior au preferat să cumpere cereale produse local prin intermediari pentru a diminua riscurile asociate unei prezenţe operaţionale.   După cum se cunoaște, anul agricol 2014  s-a dovedit a fi unul de excepţie, în care producţiile vor depăşi estimările fermierilor, însă rămâne problema depozitării. În lipsa spaţiilor de depozitare, fermierii români vor fi nevoiţi, ca în fiecare an, să-şi vândă producţiile la preţuri mici pentru că piaţa este dominată categoric de traderi care deţin majoritatea silozurilor.   Producătorii agricoli se află, în mare parte, într-o situaţie fără ieşire, pentru că, în momentul recoltei, ei trebuie fie să vândă la cotaţii minime, fie să depoziteze în condiţiile impuse de proprietarii silozurilor. Iar aceste condiţii sunt atât de dure încât ei se trezesc cel mai des în situaţia că, după perioada de depozitare, deşi preţurile au crescut simţitor, câştigul lor este anulat de costurile cu depozitarea şi cu pierderile de cereale pe care proprietarii de silozuri le impun invocând umezeala, calitatea slabă, impurităţile etc.   De aceea, majoritatea fermierilor iau sau au luat în calcul construirea de silozuri proprii, însă relaţia greoaie dintre sistemul bancar şi agricultură, dificultatea accesării fondurilor europene şi lipsa forţei financiare proprii creează probleme majore.   Soluţia simplă ar fi asocierea producătorilor de cereale, însă în agricultură domină încă un sentiment pronunţat de neîncredere şi puţini fermieri sunt dispuşi să creeze o structură pe care nu o controlează în totalitate, experţi din domeniu insistând că abia următoarea generaţie de agricultori îşi va schimba mentalitatea. O altă soluţie o reprezintă parteneriatul public-privat, constituit între primării şi fermieri. (Mai multe, pe www.zf.ro)