Standardizarea reprezinta activitatea elaborarii si a implementarii unor documente de referinta (standarde) cuprinzand solutii ale problemelor tehnice si comerciale, referitoare la procesele si rezultatele acestora, care au un caracter repetitiv in relatiile dintre partenerii economici, stiintifici, tehnici si sociali. Scopul principal al standardizarii este reprezentat de facilitarea desfasurarii normale a activitatilor, in toate domeniile economiei, atat pe plan national, cat si la nivel regional si international. Preluarea standardelor europene ca standarde nationale, in tarile membre UE, are ca scop eliberarea barierelor tehnice de comert, pentru ca statele comunitare sa nu se confrunte cu probleme privind existenta unor cerinte diferite pentru aceleasi produse sau cu existenta procedurilor diferite pentru evaluarea conformitatii. Aplicarea standardelor europene sustine realizarea unui principiu de baza al pietei unice europene: libera circulatie a marfurilor si serviciilor. Pentru indeplinirea acestui deziderat, se impune ca peste 80% dintre standardele europene sa fie adoptate in legislatia nationala.

Standardul de stat, certificat aici, valabil oriundeLa nivel international, standardul a fost definit strict, in Ghidul ISO/CEI 2 1996, ca fiind un document, stabilit prin consens si aprobat de catre un organism recunoscut, care asigura, pentru uz comun si repetat, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activitati sau rezultatele lor, cu scopul de a se obtine gradul de ordine, intr-un anumit context. Activitatea de standardizare a jucat un rol important in procesul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, fiind un criteriu important de evaluare a progreselor inregistrate de tara noastra. Desi conformitatea cu standardele nu este una obligatorie, acestea fiind documente ce cuprind reguli, caracteristici, norme, linii directoare pentru activitati si rezultate ale acestora, respectarea lor echivaleaza cu faptul ca produsele carora li s-a aplicat confera cea mai mare siguranta consumatorilor. In ultimii ani, activitatea de standardizare din Romania s-a axat pe adoptarea standardelor internationale (ISO), dar mai ale pe cele europene, ca standarde romanesti. Desi, in Europa, intotdeauna vor coexista standardele europene cu cele nationale, se estimeaza o reducere, in timp, a ponderii standardelor nationale pana la 10% din totalul de standarde ale unui stat membru. La nivel national, organismul insarcinat cu standardizarea este Asociatia de Standardizare din Romania (ASRO), organizatie fara scop patrimonial, de drept privat, neguvernamentala si apolitica, de interes public, recunoscuta la nivel guvernamental ca unic organism national de standardizare. Standardizarea nationala din Romania isi defineste activitatea, in mod similar cu majoritatea tarilor din lume, pe urmatoarele coordonate: - adoptarea standardelor europene si internationale ca standarde nationale; - elaborarea, aprobarea, revizuirea, anularea standardelor nationale; - asigurarea informarii publice, prin editarea, publicarea si difuzarea standardelor adoptate; - reprezentarea Romaniei si participarea la lucrarile organismelor de standardizare internationale, regionale si europene; - asigurarea functionarii punctului de informare pentru standarde si reglementari tehnice; - prestarea serviciilor de consultanta si instruire in domeniul standardizarii. Certificarea conformitatii si standardul de firmaStandardul de firma nu se obtine, dar este legal autoconferit, deseori contestat si invocat in confuziile pe care le genereaza cuvantul stas, prezent neconform in formularile prezente pe inscrisurile mentionate pe produse. Standardul de firma trebuie documentat conform retetei si procesului ce conduce la realizarea produsului. Este proprietatea privata a emitentului si nu trebuie sa respecte intocmai un standard de produs similar, aprobat la nivel national, european sau international. Aceste standarde pot fi luate ca baza de referinta, dar nu sunt obligatorii decat pentru produse reglementate de directive europene. In principiu, standardul de firma sta la baza conformitatii produsului, fiind specificat in declaratia de conformitate care insoteste uneori, la fel de derutant, produsul. Certificarea oficial asiguratorie este, conform Ghidului ISO/CEI:1996, o procedura prin care o terta persoana da asigurarea scrisa ca un produs, proces sau serviciu este in conformitate cu serviciile specificate. Certificarea se bazeaza pe rezultatele incercarilor si auditurilor dand incredere clientilor, spre deosebire de declaratia de conformitate, emisa pe propria raspundere a producatorului sau prestatorului. Certificarea reprezinta un avantaj, atat pentru producator/vanzator, cat si pentru cumparator/consumator sau distribuitor, adaugand produsului care poarta marca sa comerciala o valoare incontestabila. Daca, pentru producator, certificarea stimuleaza valorificarea, deschide piete si simplifica relatiile comerciale, pentru consumator furnizand asigurarea ca produsul achizitionat/consumat indeplineste caracteristicile definite, anumite marci de certificare a produsului pot reprezenta asigurarea calitatii, prin facilitarea diferentierii produselor aparent identice. Certificarea produsului atesta ca acesta este adecvat utilizarii definite in standarde si in specificatiile suplimentare standardelor, atunci cand acestea sunt cerute pe piata.