Agenda privind bunastarea animalelor a cunoscut progrese, la nivel national si comunitar, dar cerintele actuale, extrem de generale, impun introducerea unor puncte mai precise in normele privind factorii determinanti pentru bunastarea animalelor.

Tratamentul aplicat animalelor este legat de etica si face parte din setul de valori al fiecarei tari europene. Bunastarea animalelor este, de asemenea, o preocupare a consumatorilor; produsele de origine animala sunt utilizate pe scara larga, iar consumatorii sunt interesati de modul in care sunt tratate animalele furnizoare de materie prima. Cerintele comune privind competenta personalului care manipuleaza animale, impun asigurarea ca lucratorii din zootehnie sa posede capacitatea de a identifica, preveni sau limita durerea, suferinta si stresul animalelor. In plus, un nivel corespunzator de competenta este necesar persoanelor responsabile de conceperea unor instalatii, procese sau echipamente destinate cresterii animalelor. Bunastarea animala reprezinta o problema tehnica pentru toti operatorii care lucreaza cu animale, in cadrul unei activitati economice. Buna legiferare, prin norme usor accesibile Pentru progresul zootehniei, este obligatorie atitudinea deschisa si pozitiva vizavi de tehnologiile de crestere, cu conditia ca acestea sa fie adaptate cerintelor fiziologice si comportamentale ale fiecarei specii. Tehnologiile intensive moderne nu trebuie asimilate celor de tip industrial. Metodele tehnice actuale presupun imbinarea tehnicii de varf cu biologia putand fi condiderate, fara rezerve, biotehnologii. In Europa, exista o indelungata traditie si o vointa activa de a trata animalele intr-un mod decent. Aceasta traditie trebuie mentinuta si consolidata, integrand noile experiente si noile cunostinte in continua dezvoltare privind comportamentul natural al animalelor. Totodata, nu trebuie neglijate legaturile existente intre sanatatea animalelor si cea a omului. Sunt prezente insa, mari diferente in ceea ce priveste standardele de bunastare a animalelor, de la o tara la alta, ceea ce conduce la conditii de viata foarte diferite pentru animale si impiedica, de asemenea, existenta unei concurente libere si echitabile intre producatori. Piata interna este instrumentul de coeziune cel mai important din Europa, precum si elementul principal care mentine pacea si libertatea pentru toti. Ar trebui sa aparam in orice circumstante libertatea si echitatea de pe aceasta piata. Asemenea celorlalte state comunitare, Romania a prevazut pentru bunastarea animalelor, in conformitate cu prioritatile nationale, masuri care sprijina investitiile in exploatatii agricole, programele de consultanta si participarea agricultorilor la programe de calitate. Desi agenda privind bunastarea animalelor a cunoscut aici progrese, prin anumite acte legislative, este stiut ca exista subdomenii lipsite de legislatie specifica, care ingreuneaza sau impiedica aplicarea cerintelor generale actuale. La nivel european, se remarca o sustinere tot mai intensa a simplificarii legislatiei specifice, prin introducerea de dispozitii precise in normele generale, privind factorii determinanti comuni, pentru bunastarea animalelor. S-a dovedit ca aplicarea unitara a acelorasi norme sectoriale, specifice bunastarii animalelor, nu da intodeauna roade. Este motivul pentru care se considera imperativ necesara simplificarea si dezvoltarea unor principii clare. Directiva generala privind animalele de ferma contine dispozitii prea generale, pentru a avea efecte concrete in randul speciilor sau al sistemelor de exploatare diferite (ex: Toate animalele trebuie sa aiba acces la hrana, la intervale adecvate nevoilor lor fiziologice). Factori care afecteaza bunastarea animalelor O serie de norme nu produc efectele scontate asupra bunastarii animalelor, din cauza aplicarii partiale. Standardele de bunastare a animalelor necesita adesea cheltuieli suplimentare, dar nu impartite (neaparat si proportional) de-a lungul intregului lant alimentar. Producatorii sunt primii care beneficiaza de instrumente compensatorii, pentru costurile mai mari de productie. In acelasi timp, legislatia permite perioade de tranzitie intinse pe multi ani, in scopul punerii in aplicare a unor schimbari structurale in sistemele tehnice ale exploatatiilor. Abordarea nu a dus totusi la modificarea acestora, in termenul stabilit de comun acord. Cu toate acestea, invocata apreciere culturala a aspectelor legate de bunastarea animalelor joaca, in continuare, un rol fundamental in respectarea efectiva a spiritului, dar si a dispozitiilor legislative concrete. Un alt factor important il reprezinta lipsa informatiilor referitoare la aspecte legate de bunastarea animalelor destinate producerii de alimente. Ingrijitorii pierd treptat cunostintele privind comportamentul animalelor, de-a lungul fluxului tehnologic. Exista, din pacate, fermieri care mai cred ca managementul productiei animalelor si al sanatatii acestora pot fi asigurate fara o examinare zilnica a tuturor indivizilor, limitandu-se doar la monitorizarea productiei, consumului de hrana, de apa, a vaccinurilor, medicamentelor s.a. Lipsa cunoasterii temeinice a practicilor alternative in sistemele de productie favorizeaza rezistenta la schimbarile ce pot imbunatati bunastarea animalelor. In vreme ce mare parte din finantarea alocata cercetarii privind bunastarea animalelor este destinata metodelor alternative de inlocuire a experimentelor pe animale, rezultatele nu sunt bine transmise, iar activitatile de cercetare din statele membre nu sunt bine coordonate. Sunt motive pentru care fermierii, crescatorii, administratiile locale, medicii veterinari sau alti pioni implicati in cresterea animalelor se vad deseori lipsiti de noi informatii privind evolutiile curente ale practicilor, in materie de bunastare a animalelor. De aceea, la nivel european, aplicarea normelor si regulamentelor din acest delicat domeniu este strict monitorizata, pentru a-si putea atinge obiectivele. Tehnologia, asociata raporturilor cu animalele Caracteristicile definitorii ale stadiului de industrializare in zootehnie sunt reprezentate de automatizare si mecanizare a proceselor de munca, stadiu atins cu aproape jumatate de secol in urma. A fost momentul cand trecerea la sistemele de crestere intensiv-industriale, de la sistemele de crestere traditionale, a reprezentat o solutie reala pentru asigurarea cererii de produse alimentare si o propulsare calitativa incontestabila, in dezvoltarea zootehniei. Multa vreme, industrializarea zootehniei a fost considerata unica modalitate de asigurare a necesarului de proteina animala, in conditiile unei cresteri accelerate a populatiei globului. Ulterior insa, sistemele de crestere intensive, de tip industrial, s-au dovedit incompatibile cu sanatatea efectivelor de animale, conducand frecvent la aparitia unor boli, numite generic boli ale civilizatiei animalelor. Bunastarea nu poate fi conferita animalului, fiind o stare proprie individului, acesta facand eforturi de acomodare, in raport cu necesitatile sale, cu particularitatile mediului si cu modul in care sunt percepute informatiile. Traind in aceleasi conditii, animalele pot trece uneori de la un grad de bunastare la altul, in raport cu cerintele fiziologice si de comportament. Pot sa apara astfel tehnopatii, cauzate de imperfectiunile tehnologiilor de crestere a animalelor, pneumopatii, cauzate de microclimatul necorespunzator si de stres, afectiuni podale, favorizate de pardoselile necorespunzatoare, sau mamitele, aparute dupa exploatarea necorespunzatoare a aparatelor de muls. Este, de pilda, posibil ca fata de stimulii excitanti din mediu (lumina puternica, zgomote ale ventilatoarelor sau ale altor utilaje), reactia sa fie, la inceput, una intensa constatand-se ulterior obisnuinta, pana la ignorarea de catre animal a stimulilor. Cu toate acestea, una dintre libertatile animalelor, adoptata ca principiu de evaluarea bunastarii acestora, este reprezentata de asigurarea unui mediu corespunzator. Mediul corespunzator priveste cerintele de odihna si de adapostire, evitand disconfortul cronic cauzat de conditii necorespunzatoare de crestere, exploatare si ingrijire. In practica, este necesara respectarea unor conditii pentru asigurarea bunastarii unui efectiv de animale, indiferent de specie. Adapostul trebuie construit din materiale rezistente (peretii, tavanul, usile, ferestrele, barele, peretii despartitori ai custilor/boxelor), impermeabile, nepoluante, confortabile, usor de curatat si dezinfectat. Microclimatul trebuie sa monitorizeze urmatorii parametri: - curentii de aer (usi sau geamuri deschise, lipsa protectiei la vant, inexistenta curentilor in zona de odihna); - aerarea adapostului (precara=mirosuri dezagreabile, buna=mirosuri foarte putin perceptibile, nepatrunzatoare); - nivelul de pulberi (praful trebuie sa lipseasca din adapost sau sa fie prezent in cantitati foarte mici, in caz contrar animalele se confrunta cu o aerare defectuoasa si o igiena precara. Peretii, pervazurile ferestrelor, tavanul sunt suprafetele cele mai susceptibile. Concentratiile nu trebuie sa depaseasca 15 mg/metru cub de pulberi in suspensie si 15-17 g/metru cub/luna, pentru pulberile sedimentabile); - prezenta si concentratia noxelor (CO2 - temperatura aerului (specifica speciei si comportamentului animalelor); - umiditatea aerului (specifica speciei si comportamentului animalelor); - viteza aerului (de la 0,2 m/s aer rece pana la 1 m/s aer cald); - luminozitatea trebuie sa fie medie (40-60 de lucsi). Un adapost inchis, cu iluminat mediu, cu geamuri murdare, mici si asezate pe peretii laterali, dar sub acoperis, nu este recomandat cresterii animalelor. De asemenea, trebuie sa fie dispuse surse de iluminat, care sa suplineasca lumina naturala, permitand examinarea minutioasa a animalelor. Animalele adaptate tehnologiilor aplicate Pentru aceleasi conditii, animalele dispun de variate raspunsuri si metode de acomodare. Exista diferente nu numai de la o specie la alta, dar si in cadrul speciei, in raport de sex, stare fiziologica, varsta, rasa si individ. Reusita acomodarii depinde implicit de capacitatea animalelor de a invata. Este o disponibilitate ce poate mari considerabil sansele de supravietuire intr-un mediu aflat in schimbare. Aptitudinea de invatare este inegala, pe parcursul vietii, fiind mai pregnanta in perioada tineretii. Bunastarea este influentata in egala masura de conditiile de hranire, adapare, de microclimat, dar si de circuitul informational dintre animale si mediul lor de viata. Informatiile pot influenta decisiv homeostazia si mai ales modul de folosire a substantelor si a energiei. Pentru fiecare categorie de animale informatiile trebuie sa prezinte anumite caracteristici, care exercita un rol reglator in viata si comportamentul animalelor. Insuficienta unor stimuli, determina sindroamele de privare informationala. Izolarea prelungita pe spatii restranse, inchise, fara contact cu mediul natural si cu alte animale poate conduce la stres. Din aceste motive, chiar si pentru animalele mentinute in boxe individuale este obligatorie asigurarea comunicarii vizuale si prin miros cu animalele aflate in acelasi adapost. Animalele crescute in izolare fata de mediul lor natural si fata de alte animale vor manifesta ulterior o slaba capacitate de acomodare. Comportamentul animalului este un element important in stabilirea sanatatii fizice, fiind utilizat ca simptom clinic si perceput deseori ca semnal de avertizare a unor probleme de sanatate cu manifestare subclinica. Astfel, orice evaluare satisfacatoare a starii de sanatate trebuie sa se bazeze nu numai pe evidenta fizica a productivitatii, ci si pe comportamentul animalului. Noile tehnologii, cum ar fi inregistrarea pe suporturi video a miscarilor animalelor sau recunoasterea pe computer a unor modele comportamentale specifice, deschid posibilitati de utilizare a comportamentului ca element principal in evaluarea bunastarii animalelor. Examinand tehnologiile de tip industrial, prin prisma progreselor din domeniul etiologiei si al eticii animale, rezulta cu claritate necesitatea reconsiderarii si inlocuirii tehnologiilor vechi cu alte tehnologii, moderne si performante, de tip intensiv (dar, nu neaparat industrial), care tin cont de cerintele fiziologice ale animalelor si permit valorificarea, in cele mai bune conditii, a potentialului biologic-productiv al animalelor.