Autor: Ilie Stoian Sunt ani întregi, de cât investitorii clamează stabilirea unui raport corect între instituțiile de control și companii. Proprietarii de afaceri se plâng de abuzuri, de controale peste controale, de interpretarea eronată a legilor, de către inspectori etc. Totul pare a fi făcut să plătești amenda; asta, în cel mai bun caz, pentru că variante la amendă sunt multe, le știm cu toții, iar anul acesta par și mai multe, având de ”suportat” două rânduri de alegeri. Dar, cum se întâmplă că doar firmele care funcționează legal sunt supuse controalelor? Încercăm să dăm un răspuns, neavând pretenția că va fi și corect, și complet.     Always the guilt is on the honest investor There are years since the investors claim the establishment of a fair raport between institutions of control and companies. Business owners complain of abuses, over control, erroneous interpretation of the law by the inspectors, etc. Everything seems to be made ​​in order to pay a fine; this in the best case, because there are many other ways we all know, and this year even more, having to pass through two sets of elections. But, how it happens that only legally operating companies are subject to controls? We try to give an answer, having no claim that it will be corect and complete.Așa e legea!   În documentarea prealabilă redactării acestui articol am căutat să aflăm care ar fi instituțiile de control abilitate. Păi, ar fi Ministerul de Interne, ANSVSA-ul, ANPC și, cam atât. ANAF-ul a ajuns o glumă, iar Garda financiară nu mai există. Luând la citit legile de funcționare a acestor instituții, cel puțin pentru trei din ele, legea e clară: Doar firmele înregistrate pot fi supuse inspecțiilor. Restul, ar cădea în sarcina ofițerilor de la Departamentul Economic al Ministerului de Interne.   Am căutat să aflăm dacă, în ultimul an, ofițerii de poliție au efectuat vreo anchetă legată de încălcări ale legii, referitor la afacerile dubioase cu lapte sau produse lactate. Ca să fi cerut o situație mai veche, ar fi fost mult prea mult, așa că solicitarea noastră s-a limit doar la anul 2013. Nimic! Niciun dosar instrumentat, nicio sesizare, nicio trimitere spre Parchet. În schimb, ni s-a indicat să luăm legătura cu Poliția Comunitară, ”ei fiind aceia care controlează și urmăresc buna desfășurare a activităților din piețe”.   Asta știam și noi. Ba, mai mult, știam că vine câte un comunitar, dă câte o amendă la vreo babă care își vinde laptele la marginea pieței, pentru că nu are bani de tarabă și gata. Chiar să nu se întâmple lucruri negative legate de furaje, de furnizarea de lapte fără factură, sau de piață? Chiar să nu se lucreze la negru? Ce performantă e România în acest domeniu! În timpul acesta, inspectorii ANSVSA și cei ai ANPC își fac treaba, perfect legal și justificat, dealtfel, dar tabără tot pe porțile companiilor, mai mari sau mai mici, care sunt înregistrate în scripte.   De la Ordinul 111 pornire În interviul acordat revistei Fabrica de Lapte de către Președintele APRIL, Dorin Cojocaru, interviu pe care îl puteți citi în prezenta ediție, acesta aducea încă o dată în discuție menținerea păcătosului de Ordin 111, la umbra căruia se pot întâmpla, și chiar se întâmplă, multe nenorociri. Dorin Cojocaru era categoric: ”Evaziune cât cuprinde; nu tu trasabilitate, nu tu siguranță alimentară, nimic!”, adăugând: ”Inspectorii ANSVSA ori nu au bani, ori nu au timp, ori sunt prea puțini, ori nu vor să îi controleze și pe aceia care funcționează după acest Ordin.” Noi credem că, toate la un loc.   Ba, mai mult: Chiar nu se cunosc făbricuțe clandestine de brânzeturi? Revista noastră a scris încă de acum doi ani despre una aflată în uscătoria unui bloc de lângă Piața Obor. Ați auzit de vreun control efectuat acolo? Cine ar fi interesat, îl poate contacta pe redactorul nostru, Ioan Șerbănescu, pentru detalii. Cu siguranță, însă, sunt multe altele. Ați auzit de vreun primar de comună care să facă sesizare la poliție, pentru că unul face brânză în șopron, fără a fi înregistrat, și nu-și plătește taxele? Nu, nu ne referim la mica producție, aceea țărănească, ci la cantități serioase. Personal, n-am auzit.   Vămuim? Vă...   Am auzit, însă, altceva, în primăvara anului trecut, odată cu scandalul aflatoxinei. Până la urmă, a ieșit că și în România era afaltoxină. Și, a mai ieșit că afaltoxina asta a apărut din cauza proastei depozitări a furajelor peste iarnă, de către unii fermieri. Dar, primele informații vorbeau și despre altceva:   Să ne aducem aminte că, în această parte de Europă, cu o lună de zile înainte de izbucnirea scandalului în România, aflatoxina fusese semnalată în Serbia. În ”sotto voce”, până ca presa să bage de seamă și să țipe ca din gură de șarpe, s-a vorbit la un momendat despre faptul că unii fermieri români au cumpărat furaje foarte ieftine de la fermierii sârbi, care, în urma scandalului de acolo, rămăseseră cu paiele nevândute!   A verificat cineva aceste informații? Și-a pus cineva întrebarea, cum de eventualele furaje din Serbia au trecut granița? A verificat cineva buletinele de analiză? Dar, s-au făcut aceste analize, la vamă? A avut ceva de spus Poliția de frontieră? Dar ANSVSA-ul, care are laboratoare în punctele vamale? Supraveghează cineva modul în care se fac unele importuri asemănătoare din Ucraina? Știe cineva, ceva? Oficial, nimic; vorba lui Topârceanu, ”Alte semnalmente? Niente!”Viciu de sistem sau complicitate? În mod categoric, este un viciu de sistem. Nu poți să ai informații și să nu faci nimic, pentru că ești limitat de lege, așa cum sunt principalele instituții de control, ANSVSA și ANPC. Adică, poți, pentru că trebuie să respecți legea, doar că, să ne fie permis, noi credem că legeae pur și simplu aiurea! Apoi, se spune că siguranța alimentară este parte a siguranței naționale. Suntem curioși să știm câte informări au făcut ofițerii SRI, vis-a-vis de încălcările legii, în zona industriei (negre) a laptelui și lactatelor dar, mai ales, cum au reacționat aceia care au primit rapoartele SRI. Noi credem că, în niciun fel, de vreme ce piața neagră colcăie.   Dar ofițerii de la Poliția economică, nu știu nimic legat de piața neagră a furajelor sau a laptelui? Chiar pe nimeni nu interesează acest lucru? Pentru că, în timp ce  neregulile continuă, fermierii cinstiți, companiile care își desfășoară activitatea legal, investitorii corecți care, zi de zi, nu știu cum să facă să își mențină afacerile pe picioare, nu știu cum să plătească liota de taxe și impozite, bașca amnezi (sic!), își constată volumul de vânzări diminuat, din cauza concurenței neloiale. Însă, mai este o întrebare de pus: Câte sesizări au depus organizațiile profesionale, legate de aspectele negative pe care membri lor le cunosc mai bine decât oricine? Una, știm și o numim: APRIL. În rest?   Ca dovadă a dublei măsuri pe care sistemul o aplică societăților comerciale și celor care funcționează pe piața neagră, știm bine, tocmai APRIL-ul și multe dintre companiile membre se află de aproape un an sub ancheta Consiliului Concurenței. Deși, CC-ul spunea că primele rezultate vor fi făcute publice prin noiembrie 2013, până acum, nimic. Iar acest lucru este cât se poate de negativ pentru cei vizați, pentru că, fiind nevoiți să facă față unui oprobiu nemeritat, neargumentat de fapte, respectivele firme întâmpină dificultăți, inclusiv de ordin economic.   Până la urmă, însă, nu este vorba și de o anumită doză de complicitate, din partea acelora care ar putea schimba sistemul și din partea acelora care sunt interesați să-l mențină? Desigur, aici ne referim la legiuitor, adică, mai precis, la parlamentari și la aceia care zburdă pe piața neagră. Suntem aproape convinși că așa e, sunt complici! Soluții? Nu suntem noi, jurnaliștii, cei chemați să le dea. Noi doar observăm ce se întâmplă și, cel mult, tragem un semnal de alarmă. Rezolvarea problemei nu o pot oferi decât oamenii de afaceri, fie ei fermieri, fie procesatori, dimpreună cu autoritățile statului.