(Autor: Teodora Chiorean) În practica veterinară, patologia neurologică a bovinelor este rară, iar diagnosticul etiologic nu este stabilit datorită costurilor deloc neglijabile şi a timpului de evoluţie. Diagnosticul clinic este, de multe ori, singurul utilizat. Absenţa datelor subiective furnizate de interogatoriul cu bolnavul reprezintă un incovenient major pentru medicul veterinar. De aceea, anamneza este deosebit de utilă, iar un diagnostic rapid, pentru a decide abatorizarea sau încercarea de recuperare a animalului, este indispensabil. Conduita medicală şi gestiunea riscului Incidenţa tulburărilor neurologice la bovine a căpătat în ultimul timp o importanţă deosebită pentru epidemiosupravegherea encefaliilor spongiforme transmisibile. Aceasta permite evidenţierea poliformismului exprimărilor clinice. Expresia tulburărilor cu exprimare nervoasă este frecvent utilizată şi definită ca toate cazurile de neurologie în care: -         fie anamneza şi/sau exprimarea clinică implică şi o simptomatologie nervoasă; -         fie un rezultat necroscopic şi/sau un examen complementar identifică drept cauză a morţii o simptomatologie nervoasă; -         fie, în absenţa unuia sau mai multor elemente, dacă analizele au fost realizate pe sistemul nervos central (SNC).   În ultimii ani au fost realizate programe care vin în ajutorul specialistului. Simptomele observate pot fi introduse în calculator, care oferă lista posibilelor diagnostice, în ordine alfabetică. Mai recent, pe baza prezenţei sau absenţei a 14 simptome uşor de recunoscut, în Anglia se realizează un profil clinic care orientează către diagnosticul cel mai probabil. Cauzele care pot  determina TEN la bovine sunt:

• biologice: parazitare, micotice, bacteriene, virale, agenţi transmisibili neconvenţionali;
• nebiologice: mecanice, fizice, chimice, metabolice, nutriţionale, imune;
• nespecifice sau necunoscute.

Cauze biologiceTEN de origine parazitară Sunt rare sau ocazionale la bovine. Ele pot fi rezultatul unui tratament inadecvat (hipodermoza), unor condiţii regionale particulare, unor erori de gestiune a exploatării în contextual suprapopulării (coccidioza) sau secundar unor infestaţii cu nematode, cestode, protozoare, etc.   Boli micotice Mai multe ciuperci pot parazita plantele producând micotoxine tremorgene. Dacă astfel de plante sunt distribuite vacilor de lapte, ele pot ocaziona TEN. Ergotismul este un exemplu binecunoscut.   Boli bacteriene Printre cauzele biologice care induc TEN, cele bacteriene sunt cele mai frecvente, după cele virale, în ţările unde turbarea evoluează enzootic. Pe primul loc se situează listerioza, apoi meningoencefalita trombozantă, abcesul parahipofizar, tetanosul şi botulismul. Meningitele şi/sau encefalitele sunt frecvent consecinţa unei bacteriemii şi sunt caracterizate printr-o alternanţă de semne clinice, corespunzând unei perioade iniţiale de excitaţie, urmată de semne clinice care corespund unei opriri a funcţiei.   Boli virale Ţinând cont de importanţa rabiei, identificată încă în multe ţări europene, bolile virale care pot induce TEN la bovine  sunt încă deosebit de frecvente. În cel puţin două ţări, primele cazuri de encefalită spongiformă bovină (ESB) au fost diagnosticate ca urmare a unei suspiciuni de rabie. Rabia trebuie inclusă în diagnosticul diferenţial al ESB, deşi timpul de evoluţie este scurt, inferior unei săptămâni. În Belgia, spre exemplu, toate suspiciunile de rabie care au fost infirmate sunt analizate pentru ESB. Totodată, a fost observat şi un ulcer acut pericoronar; semnele clinice nervoase sunt inconstante, rare şi se prezintă adesea prin necoordonări locomotorii şi nistagmus, slăbire generală, refuzul deplasării şi scrâşnituri din dinţi. Deşi mai rar la bovine, virusul Borna a fost izolat la animale din Germania, Elveţia, Franţa şi Japonia. Tabloul clinic al acestei boli seamănă parţial cu cel din ESB.   Agenţi transmisibili neconvenţionali Sunt provizoriu incluşi printre cauzele biologice. ESB afectează bovinele adulte, cu vârful receptivităţii la 4-5 ani, dar au fost înregistrate cazuri şi la bovine mici (sub 20 luni) şi la bovinele foarte bătrâne. Simptomatologia generală a prezentat: -         tulburări psihice (teamă, modificarea temoeramentului, poziţii anormale ale urechilor); -         tulburări de sensibilitate (răspuns exagerat la stimuli, lins exesiv); -         anomalii de postură şi mişcare (ataxie şi tremurături).   Cauze nebiologiceCauze mecanice Probabilitatea intervenţiei cauzelor mecanice creşte cu vârsta animalelor.  Patologia traumatismelor sistemului nervos este rară, excepţie făcând exemplarele cu greutate corporală mare, pentru care alunecările şi căderile pot avea urmări grave. Problemele vasculare nu sunt, în general, observate la bovine. Fracturile craniului, subluxaţiile şi compresiunile medulare se caracterizeză prin hiperstezia aflată înainaintea sediului leziunii, o parezie sau paralizie şi o instabilitate în spatele leziunii. Accidentele peripartum sunt cauzate fie de încărcarea supraponderală şi inductraumatisme ale vertebrelor lombo-sacrale, leziuni ocazionate de filiera pelvină în timpul parturiţiei (parezia sau paralizia de parturiţie) sau mai frecvent de o ischemie.   Cauze fizice Sunt la fel de rare. Insolaţia sau supraîncălzirea îşi găsesc locul aici, pentru că ele pot determina frecvent edem cerebral. Este mai puternic afectat tineretul datorită aportului crescut între suprafaţa corporală şi greutate. Animalele adulte şi grase, animalele stresate sau animalele insuficient adăpate pot fi încadrate în această patologie. Fulgerările sau electrocutările conduc la şoc nervos şi evoluează frecvent prin moarte imediată sau prin pierderea temporară a cunoştinţei, urmată sau nu de sechele nervoase.   Cauze chimice Acestea ocupă a doua poziţie între cauzele nebiologice care induc TEN, în Europa. Gama potenţială a toxicelor prezente în mediul bovinelor adulte este mare. Cele mai frecvente par să apară primăvara şi vara, datorită tratamentelor fitosanitare, corelat cu scoaterea la păşune. Pe de altă parte, curiozitatea naturală, obiceiul linsului şi apetitul crescut (uneori, puţin selectiv) fac din vacile de lapte ţinta privilegiată. Intoxicaţiile de origine chimică, cele mai frecvente în inducerea TEN, sunt: intoxicaţiile cu sare, cu plumb, organofosforice, cu carbonaţi sau vegetale toxice. Importanţa unui număr mare de toxice (metale grele, metaloide, plumb, arsenic, stricnină, cianuri) tinde spre regres, datorită programelor de informare şi prevenţie.   Cauze metabolice şi nutriţionale Afecţiunile metabolice sunt tulburări funcţionale care sunt însoţite, în general, de leziuni ale sistemului nervos. Ele reprezintă o mare problemă la bovine, iar frecvenţa lor printre cauzele nebiologice care induc TEN este tot mai ridicată. Datorită precocităţii comportamentului, patologia nutriţională şi metabolică intervin în diagnosticul diferenţial al ESB. Afecţiunile de origine genetică la bovine sunt numeroase şi variate. În general, animalele afectate de anomalii sunt neviabile sau eutanasiate. Cauze immune Printre cauzele immune, alergiile medicamentoase sunt cele mai frecvente. Accidentele observate au caracter acut, sunt puţin specifice şi au exprimări clinice foarte variate. Mai multe entităţi de origine necunoscută au fost descrise în diagnosticul diferenţiat al ESB.