Diferitele segmente ale aparatului digestiv indeplinesc patru functii: digestiva, de aparare (bariera A), de sinteza si de excretie. Aceste activitati sunt uneori perturbate de numerosi si diversi factori exogeni (biologici, alimentari, de zoogiena) sau de factori endogeni (tulburari ale sistemului endocrin si/sau ale circulatiei). Tulburarile digestive ale bovinelor si ovinelor pot fi secretorii, motorii, de absorbtie si senzoriale. Acestea au drept consecinta dereglarea functiilor aparatului digestiv, precum si afectarea altor organe. Disfunctii de sensibilitate ale tubului digestiv Tulburarile de sensibilitate, care au ca punct de plecare tubul digestiv, sunt: gastralgia, colica si vomitarea. In conditii normale, tubul digestiv are o sensibilitate redusa la stimulii obisnuiti, dar in conditii patologice pragul de excitabilitate scade, sensibilitatea viscerelor poate fi modificata de iritatii chimice, distensia brusca, excitare mecanica pe fond hipertermic sau spasme insolite de ischemie. Gastralgia reprezinta durerea gastrica, manifestata prin contractii spastice ale musculaturii stomacului. Marile functii sunt normale, dar este insotita de mimica faciala caracteristica. Contractiile gastrice apar in caz de foame, hipoglicemie sau de patrunderea ascarizilor in stomac. Colica poate fi: reala (cand zona algogena este tubul digestiv), falsa (zona algogena este la nivelul rinichilor, ficatului, pleurei, esofagului, peritoneului) sau simptomatica, aparuta ca simptom asociat bolilor generale grave. Dintre cauzele ocazionale se remarca consumul furajelor excesiv maruntite, lipsa temporara a acestora, consumul de apa foarte rece, afectiunile stomatologice netratate. Colica apare indeosebi la animalele cu sistem nervos labil, reprezentand o manifestare tipica a disfunctiei organo-vegetative, manifestata cu dureri viscerale, cu modificari vasculare, secretorii si motorii. Dintre animalele de lapte, colica afecteaza doar bovinele. Vomitarea (emeza, varsatura) este manifestata printr-un reflex de aparare, exprimat prin eliminarea orala, exploziva a continutului gastric, prin participarea musculaturii abdominale si a diafragmei. Acestora li se asociaza miscarile antiperistalice ale esofagului si stomacului, precedate de hipersalivatie si greata. Vomitarea se intalneste la bovine si la ovine, fiind de doua tipuri: - centrala, prin afectarea centrului vomei in caz de inflamatii sau intoxicatii ale sistemului nervos central, intoxicatii cu vagtrope, peritonite sau enterite, insuficienta hepatica sau renala, insuficienta cardiaca congestiva; - periferica (locala), indusa de excitarea mecanica a mucoaselor (faringiana, esofagiana, intestinala, gastrica) si a tonsilelor sau indusa de afectiuni ale urechii (otite). Digestia – fiziopatologie a reglarii senzoriale Prin senzatia de foame, care asigura aportul alimentar periodic si constant si care se manifesta prin necesitatea consumului de alimente, se produce reglarea senzoriala a digestiei. Modificarile cantitative (bulimie, polifagie, anorexie, hipofagie) si calitative, ale consumului de alimente, pot fi determinate de tulburari functionale ale instantelor implicate in reglarea senzatiilor de foame si satietate. Polifagia este una dintre tulburarile cantitative ale senzatiei de foame, manifestata prin consumul unor cantitati exagerate de alimente, ca urmare a intensificarii senzatiei de foame, datorata hiperexcitabilitatii centrului foamei sau prin hipotonia centrului satietatii. Polifagia apare in enterita cronica, diabetul zaharat, hipertiroidism, consecutiv unor parazitoze, in convalescenta. Poate fi intalnita la animalele tinere, aflate in crestere. Bulimia reprezinta consumul alimentar exagerat si apare ca simptom al unor boli psihice sau unor nevroze; senzatia de foame persistand dupa consumul de hrana. Este o afectiune prezenta indeosebi la animale senile (batrane), iar consumul cantitatilor mari de alimente nu atenueaza starea animalului. Bulimia poate duce, asemenea polifagiei, la obezitate. Anorexia este lipsa totala a poftei de mancare (anorexie absoluta), in timp ce inapetenta reprezinta reducerea acestei stari (anorexie relativa, disorexie, hiporexie), cu un consum greoi si incomplet al furajelor. Anorexia si inapetenta sunt intalnite in afectiunile orale si intestinale, in bolile febrile, in boli cronice, in cazul abolirii senzatiilor olfactive si gustative, in endocrinoze. Anorexia centrogena se intalneste in boli ale sistemului nervos central, in intoxicatii grave si in coma, iar anorexia psihica este rezultatul existentei unor nevroze, precum isteria sau spaima animalelor. Parorexia, denumita si pica sau altriofagie, reprezinta o tulburare calitativa a consumului de alimente, prin pervertirea apetitului si gustului, animalul avand tendinta ingerarii materiilor nealimentare. Acestea ajung sa consume pamant (geofagie), nisip (sabloza), pietre (litogafie), materii fecale (coprofagie), par sau lana (trichofagie). In unele situatii bovinele si ovinele au manifestari de canibalism. In functie de specie, manifestarea clinica difera: pentru ovine este caracteristica malofagia, in timp ce bovinele prezinta tendinta de a linge corpurile din jur. Etiologia variata a parorexiei cuprinde: boli de nutritie sau digestive, consumul prelungit de furaje uscate, perturbarea functiei senzoriale a nervilor glosofaringieni, stabulatia prelungita. Factorii de zooigiena (umiditatea ridicata, supraaglomerarea, iluminatul puternic) sunt considerati favorizanti. Polidipsia este una dintre tulburarile senzatiei de sete, aceasta devenind exagerata si caracterizata prin consum excesiv de apa. Poate sa apara in reactii febrile, diabet, hemoragii, deshidratare indusa de vomitari incoercibile, diureza intensificata sau diaree. Alta tulburare a setei este adipsia (absenta senzatiei de sete la animale), aparuta simultan cu anorexia centrogena (in coma). Este intalnita in tulburari ale sistemului nervos central si duce la deshidratare.