Nelipsite de pe masa romanilor, smantana si untul au devenit macar in parte, prin forta imprejurarilor dictate de piata, solutii salvatoare in privinta volumului de afaceri ale procesatorilor de lapte. Dupa cum vom vedea mai jos, tendinta de crestere a productiei de smantana si unt, care s-a manifestat pe plan european inca din 2009, a fost resimtita si in Romania. Chiar daca, in ceea ce priveste untul, acesta este concurat serios de margarina, produsul a ramas un element de baza in preferintele cumparatorilor. Cat despre smantana de consum, aceasta si-a mentinut un nivel serios din totalul productiei de lactate.

Smantana, in topul consumului Potrivit unui studiu realizat la nivel national de compania Synovate pe un esantion de 1500 de persoane cu varste intre 18 si 64 de ani si citat de Magazin Progresiv, releva faptul ca frecventa de consum plaseaza Transilvania pe primul loc in randul consumatorilor de smantana, cu o medie lunara de consum de 8,4. In ceea ce priveste freventa de cumparare lunara a smantanii, media este de 3-4 ori pe luna. Frecventa medie anuala de cumpa¬rare este semnificativ mai mare in randul populatiei din Transilvania (6 l, fata de 40 pe total), si al persoanelor cu un venit al gospodariei de peste 2000 lei. Scorul cel mai mic in cadrul regiunilor a fost inregistrat de Oltenia si Crisana (22, fata de 40, media anula). In zona rurala, frecventa medie anuala de cumparare este semnificativ mai redusa, in comparatie cu frecventa pe total (35, fata de 40). Magazinele universale mici sau minimarketurile sunt principalele locuri de unde se cumpara smantana. Supermarketul a obtinut un scor mai mare pentru zonele urbane (30%, fata de 22% pe total), iar, din punct de vedere al regiunii unde predomina ca optiune de cumparare, acesta are o valoare mai ridicata in Muntenia (39%, fata de 22%). De asemenea, acesta este locul principal de cumparare a smantanii pentru persoanele cu educatie inalta care provin din gospodarii de 1-2 persoane. Hypermarketul a inregistrat frecvente de cumparare mai mari in Bucuresteni (47%, fata de 20% pe total), si Transilvania (30% fata de 20%). Chioscul este preferat de persoanele cu venituri pe gospodarie situate intre 900 si 2.000 lei. Productia proprie este caracteristica celor din mediul rural si celor cu venituri pe gospodarie sub 900 de lei. Preferinte sortimentalePeste 85% din respondenti cumpara cel mai des smantana procesata industrial. Smantana provenita de la taranii din piata sau din propria gospodarie au inregistrat procente semnificativ mai mari in Moldova si, in general, in cazul persoanelor cu venituri de sub 900 lei. Notorietatea spontana a marcilor de smantana difera semnificativ pe regiuni. Danone, cu un scor de 30%, este marca de smantana mentionata spontan de cei mai multi dintre respondenti. De asemenea, Danone a inregistrat scoruri semnificativ mai mari in cadrul Bucurestiului, Muntenia si Oltenia, dar si in orasele cu peste 500.000 de locuitori. A doua clasata, Milli, a fost mentionata in special de catre respondentii din Banat si Crisana. De asemenea, un procent semnificativ mai mare a fost inregistrat si in randul persoanelor rezidente ale oraselor cu 20-100 000 de locuitori. Napolact a fost semnificativ mai mult mentionata de catre transilvaneni si cei cu venituri pe gospodarie de peste 2.000 lei, iar Covalact se afla in puternic curs de crestere. Danone a fost cea mai consumata smantana (49%), cu procente semnificativ mai mari in Muntenia (67%) si in orasele cu peste 500.000 de locuitori. Milli ocupa al doilea loc (29%). Cel mai redus consum a fost inregistrat in Moldova (13%). Locul al treilea i-a revenit marcii Napolact, cu un consum mai mare in randul transilvanenilor (35%) si al persoanelor cu un nivel inalt de educatie. Muntenia se plaseaza la polul opus in cazul Milli, inregistrand aici cel mai scazut scor. Ca marca, Milli a inregistrat scoruri semnificativ mai mari printre cei cu venituri pe gospodarie de sub 900 lei si in orase cu 20-100 000 de locuitori. Persoanele cu varsta cuprinsa intre 55-64 ani si, in general pensionarii, prefera marca Napolact. Tipurile preferate de ambalaje sunt paharul si galetusa din plastic (50% si respectiv 46%). Pentru acestea nu s-au inregistrat diferente semnificative in functie de varsta sau sex. Smantana la galetusa din plastic este semnificativ mai mult cumparata in Muntenia (61%) si Moldova (57%). Din punct de vedere al procentului de grasime, smantana cumparata cel mai des (38%), are un continut de grasime intre 13 si 20%, fiind urmata de smantana cu un continut de pana in 12% de grasime (27%). Persoanele cu venituri pe gospodarie de peste 2000 lei (46%), consuma semnificativ mai multa smantana cu continut de grasime de 13, pana la 20%. Smantana de sub 12% grasime este sensibil mai mult consumata in Mun¬tenia (34%) si in orasele cu peste 500.000 de locuitori. Untul, plusul de valoare a smantanii Dsigur, procesata la nivel superior, smantana este convertita in unt, aliment de baza care nu ar trebui sa lipseasca de pe masa niciunui roman. Din pacate, produsul este concurat serios de margarina si, in ultima perioada, de produse contrafacute prezentate ca fiind unt. Dintre principalele sortimente de unt prezente pe piata romaneasca, amintim: Untul de zer, pentru care se foloseste ca materie prima saantana obtinuta din zerul rezultat de la fabricarea branzeturilor. Dupa prima smantanire a zerului, smantana are un continut scazut de grasime, trecandu-se din nou prin separator. Prelucrarea smantanii se face separate. Baterea ei are loc dupa maturarea fizica la temperatura cat mai scazuta, obtinandu-se unt de consistenta unei alifii. Untul din zara - In cazul cand continutul de grasime in zara depaseste 0,5 %, se procedeaza la smantanire. Smantana rezultata are un continut de grasime de 25-30%, cu globule de grasime de dimensiuni mici, ceea ce creeaza dificultati la batere. Din aceasta cauza specific dar sia conservabilitatii reduse, untul din zara, ca si untul din zer se foloseste in scopuri industriale. Untul topit - Topirea untului se face in scopul maririi rezistentei la pastrare, folosindu-se ca materie prima untul cu anumite defecte sau untul din zara sau zer. Untul topit are un continut mic de apa, substante albuminoide si lactoza, componentul principal fiind grasimea in proportie de 98,99%, ceea ce ii mareste rezistenta la pastrare. Gustul untului topit nu trebuie sa prezinte defectele materiei prime, produsul avand o aroma specifica si structura fina nisipoasa. Untul in stare topita este absorbit limpede, fara niciun sediment, avand culoarea galbena in toata masa. Napolact este brandul cel mai cunoscut de unt din Romania, urmat de Albalact, Covalact si Milli. Untul frantuzesc Président este cunoscut in intreaga lume ca fiind un produs de calitate inalta, cu cel mai bun gust. El este produs in Franta, in inima regiunii Normandia, fiind importat. Pentru a garanta si a pastra calitatea cea maibuna, Président selectioneaza riguros cele mai bune ingrediente.Untul Président este un produs natural, nu contine aditivi, este pasteurizat doar pentru o cat mai buna conservare. Este un produs usor digerabil datorita acizilor grasi care sunt absorbiti de organism foarte usor. Conform dieteticienilor, coeficientul sau de digestibilitate este de 97%. In momentul de fata, piata autohtona a untului este de cinci ori mai mica decat aceea a margarinei, ridicandu-se la o valoare anuala de 10 milioane de euro (2010), dupa cum releva un studiu efectuat de Members RTS. Principalii competitori ai producatorilor de unt sunt Orkla Foods, Unilever si Royal Brinkers. Dar, principalii actori de pe piata untului sunt Napolact, Friesland Romania, Albalact si Covalact. Pentru a ne face, insa, o imagine a diferentelor dintre cele doua produse care se razboiesc la raft, sa spunem ca, daca in 2010 s-au produs 34.000 de tone de margarina, in acelasi an nu s-au produs decat 5.000 de tone de unt, producatorii batandu-se pe o piata totala de 50 de milioane de euro, vanzarile reducandu-se la jumatate, in fie care an, in timpul sezonului cald. Evolutii internationale Daca am vazut care e situatia pe piata interna, credem ca poate fi deosebit de relevant sa aruncam o privire si asupra pietei externe, in special, aceea a Uniunii Europene. In primul rand, sa amintim ca statisticile noteaza in dreptul Germaniei cel mai mare pret la vanzarea en-gros, de 2961 de euro/tona (la nivelul lunii ianuarie 2012). Iar, daca recurgem la medii, sa spunem ca pretul mediu pe ltimii zece ani, in Germania, a fost de 2888 de euro/tona, in Polonia (un alt mare producator), de 2811 euro, pe cand in Nua Zeelanda-Oceania, de 2.685 de euro, iar in Statele Unite, de doar 2178 de euro. Cu alte cuvinte, daca in Uniunea Europeana, tendinta pretului mediu este de crestere, in celelalte spatii comerciale este in scadere. Cat priveste piata internationala a smantanii, care are o valoare de aproape un milliard de euro numai in Uniunea Europeana, varful scaderii s-a inregistrat in 2010 (-14,3 % fata de 2008). La nivel comunitar, diminuarea vanzarilor de smantana a fost cauzata, in principal, de schimbarea preferintelor consumatorilor care s-au orientat mai mult spre lapte proaspat si iaurt, mai ieftine si mult mai promovate. Dar, scaderea valorii vanzarilor a fost cauzata si de preturi. Fie ca vorbim de unt, fie ca vorbim de smantana, producatorii au iesit pe piata cu produse mai ieftine, recurgand la numeroase promotii. Cu toate acestea, Comisia Europeana a anuntat pentru anul trecut o revenire a pietei untului. Deteriorarea din 2009 a determinat sectorul lactatelor sa isi schimbe orientarea, de la produsele lactate cu valoare adaugata mare (branza, produsele proaspete, iaurtul etc.), catre produsele de interventie (lapte praf degresat si unt). In 2009, au fost achizitionate la interventie, in total, 76 367 t de unt. Plasa de siguranta si-a dovedit eficacitatea in privinta reechilibrarii pietei prin retragerea de pe piata a unor produse reprezentand 1-2% din productia totala de lapte. Perspectivele pietei pe termen mediu in UE au fost simulate folosind modelul Aglink-Cosimo, care utilizeaza ultimele proiectii macroeconomice disponibile si pleaca de la ipoteza ca nu se vor modifica politicile comerciale. Modelul a confirmat ca productia de lactate a reintrat pe o curba ascendenta in 2011, sub influenta unei evolutii destul de optimiste a cererii, care se bazeaza pe ameliorarea perspectivelor macroeconomice. In 2020, productia de lapte din UE 27 va depasi cu aproximativ 3% nivelul inregistrat in 2009. Se asteapta ca livrarile de lapte sa creasca intr-un ritm usor mai rapid, diferenta datorandu-se scaderii treptate a consumului din productia proprie in tarile UE 12. In contextul eliminarii cotelor, se prevede ca productia de lapte a UE 27 va reactiona foarte slab la incetarea sistemului de cote din punctul de vedere al livrarilor in UE. Din aceasta perspectiva se considera ca productia de smantana va creste pana in 2020 cu 8 %, iar cea de unt, cu 6, 5 %. Depinde de producatorii din Romania cat vor beneficia de aceste cresteri, in raport cu media de productie si schimburi comerciale ale Uniunii Europene.