Zootehnia românească intră în 2026 într-un echilibru fragil, determinat de creșterea costurilor de producție și de stagnarea prețurilor la poarta fermei. Conform datelor INS și Eurostat, în perioada 2021–2024 costurile totale în zootehnie au crescut cu peste 30%, în principal din cauza scumpirii furajelor, energiei și serviciilor veterinare.

Furajele reprezintă principalul element de presiune economică. În fermele de bovine și porcine, acestea cumulează între 55% și 70% din costul total de producție, în funcție de specie și sistem. Deși prețurile cerealelor s-au corectat parțial în 2024–2025, costurile furajelor combinate au rămas ridicate, pe fondul cheltuielilor logistice și al procesării.

În același timp, efectivele de animale continuă să scadă. Datele INS arată că între 2019 și 2024 efectivul de bovine s-a redus cu peste 15%, iar cel de porcine cu peste 20%, pe fondul presiunilor economice și sanitare. Această contracție afectează capacitatea fermelor de a dilua costurile fixe și de a rămâne competitive.

Pentru 2026, problema centrală nu este doar nivelul costurilor, ci lipsa marjei de absorbție. Variații minore ale prețului furajelor sau ale producției pot transforma rapid rezultatul economic, făcând din zootehnie un sector cu risc ridicat.

(Foto: Freepik)