Mastita este considerată a fi una dintre cele mai costisitoare boli ale bovinelor de lapte, făcând-o extrem de relevantă pentru fermieri. Impactul economic al sănătății slabe a ugerului nu poate fi subestimat. Mastita este, de asemenea, unul dintre cele mai frecvente motive pentru eliminarea vacilor din turmă. Pentru a pune acest lucru în context, trebuie spus obligatoriu că o creștere de 100.000 a numărului de celule somatice din rezervorul de lapte echivalează cu o pierdere de aproape un litru de lapte pe vacă pe zi. Pierderea financiară pe caz de mastită poate fi de până la 150 de euro, pierderea și înlocuirea laptelui reprezentând majoritatea costului (Schroeder, 1997). Dar, care este abordarea corectă a mastitelor. La întrebare, răspunde studiul cu titlul ”Tackling mastitis the right way”, semnat de Dr. Helen Warren-Manager tehnic european pentru rumegătoare, la Alltech.

Cauzele mastitei

Adesea, pierderile asociate mastitei sunt subestimate din cauza simptomelor lor nedefinitive și adesea neclinice, cum ar fi producția redusă de lapte. Factori multipli contribuie la mastită și la CSC crescut, variind de la probleme de mediu la procedura de muls până la funcția slabă a sistemului imunitar. Din păcate, nu există nicio soluție magică și care să prevină problemele de mamită la fermă.

Cauzele mastitei variază de la infecție la traume fizice. Principala cauză a mastitei o reprezintă bacteriile. Drojdiile și mucegaiurile sunt uneori implicate, dar reprezintă doar aproximativ 1% din cazuri. Organismele infecțioase invadează ugerul prin canalul tetinei, migrând în sus și colonizând celulele secretoare.

Aceste organisme pot produce toxine care afectează țesuturile producătoare de lapte, ceea ce le reduce capacitatea de a produce lapte. Gradul de colonizare depinde în mare măsură de sistemul imunitar al vacii. Globulele albe ale animalului se infiltrează în glanda mamară și înghițesc bacteriile, ceea ce determină o creștere a CSC.

Bacteriile pot proveni din mamele deja infectate, din mediu (inclusiv așternut, apă și gunoi de grajd) și animale de înlocuire care intră în fermă. Streptococcus spp., Staphylococcus spp. iar coliformii sunt principalii vinovați ai mastitei, rezultând atât mamită subclinică, cât și clinică. De exemplu, Staph. aureus este responsabil pentru așa-numita „mastită de vară”. Mastita transmisă de la o vacă la alta este adesea denumită mastită adiacentă.

Mastita subclinică rezultă de obicei din infecția din mediu. Interesant este faptul că prima perioadă pentru infectarea animalelor este în timpul perioadei secetoase, ceea ce face esențială gestionarea adecvată a vacilor uscate pentru minimizarea riscului.

Rezistența la infecție

Scopul unei bune gestionări este îmbunătățirea rezistenței vacii la infecție. Prima apărare este pielea ugerului. Promovarea integrității mamelelor și a tetinelor, prin asigurarea unei igiene bune în timpul și după muls (de exemplu, înmuierea sau pulverizarea tetinei), funcționarea corectă a mașinii de muls (de exemplu, nu lăsați grupurile aprinse mai mult decât este necesar) și curățarea mamelor ajută la reducerea riscului de infecție.

Igiena și scorul ugerului sunt modalități bune, practice, de evaluare a curățeniei, deoarece animalele cu scoruri slabe pot fi de 1,5 ori mai susceptibile de a avea agenți patogeni majori izolați din probele de lapte comparativ cu animalele mai curate (Schreiner și colab., 2003). Vaccinările sunt disponibile împotriva anumitor bacterii (de exemplu, coliforme).

Cu toate acestea, sistemul imunitar al vacii este cea mai bună vaccinare, iar un management nutrițional adecvat poate spori răspunsul la infecție. Un aport optim de minerale și vitamine, precum și luarea de măsuri pentru a reduce la minimum echilibrul energetic negativ după fătare, sunt esențiale.

Planul de control

Producătorii sunt încurajați să aibă un plan de control al mastitei care să includă domenii cheie de management care vor fi implementate pentru a reduce riscul de mastită. Acestea trebuie să implice:

Înregistrarea individuală a laptelui pe fiecare vacă

Aceasta este cea mai importantă parte a oricărui program de mastită. Înregistrarea individuală a laptelui de vacă vă permite să monitorizați SCC al fiecărei vaci pe parcursul alăptării. Aceste informații vă permit apoi să identificați vacile cu SCC mai mare decât media și dacă acestea sunt infractori repetate. De asemenea, ajută la identificarea animalelor susceptibile de a răspunde la terapia vacii uscate și a celor care ar trebui sacrificate.

Detectarea timpurie

Odată ce vacile cu SCC ridicate au fost identificate, este crucial să aflăm care sferturi cauzează problema. Pentru a identifica cartierele infectate clinic, trebuie folosite mulsul înainte sau pre-decaparea în timp ce purtați mănuși de unică folosință, inspecția manuală a ugerului și testele de mastită din California (CMT).

Simptomele infecției includ cheaguri, modificări de culoare în lapte și umflarea sfertului afectat. Tratamentul precoce al acestor cazuri cu cursuri adecvate de antibiotice intramamare va reduce la minimum stabilirea infecțiilor cronice și va reduce răspândirea bacteriilor contagioase în timpul procesului de muls.

Evidența conținutului ridicat de CSC

După localizarea sfertului infectat, tratarea infecției cu un antibiotic adecvat va atinge cele mai bune rate de vindecare. Luarea unui eșantion steril de lapte din cartierul infectat și trimiterea acestuia spre analiză vă va permite să determinați ce bacterie cauzează/provoacă infecția. Această analiză vă va direcționa apoi către un tratament antimicrobian mai direcționat.

Este imperativ să cunoaștem sursa infecției și cum s-a răspândit. În cazul în care bacteriile identificate sunt contagioase, aceasta va însemna că există vaci infectate cronic în efectiv, iar gestionarea mulsului ar trebui revizuită.

Dacă bacteriile sunt de mediu, atunci sursa infecției este probabil să fie zone murdare sau contaminate de fătare, cabine sau pasarele. Bacteriile de mediu se vor răspândi între muls, iar controlul ar trebui să vizeze scăderea riscurilor de mediu.

Dezinfectarea optimă a tetinei după muls

Deși întreaga rutină de muls este importantă, dezinfectarea optimă a tetinelor după muls este cel mai critic aspect în ceea ce privește controlul răspândirii bacteriilor mastitei contagioase. Este crucial să vă asigurați că există un volum și o acoperire suficientă de dezinfectant aplicat pe fiecare tetină atunci când este utilizat.

Scorul de evaluare a igienei mamelelor

Evaluați și monitorizați curățenia mamelor vacilor notând de la 1 la 4, unde 1 este foarte murdar și 4 este foarte curat. Există o corelație directă între scorul de igienă al ugerului și prevalența agenților patogeni.

Programul de hrănire și supliment de minerale

Provocarea sistemului imunitar al unei vaci la fătare are ca rezultat o capacitate scăzută de a combate infecțiile, inclusiv cele care afectează ugerul. Considerațiile nutriționale ar trebui să includă structura și compoziția rației, în special digestibilitatea fibrelor și dimensiunea particulelor. Consumul ridicat de amidon, accesul rar al furajelor și rația mixtă totală slab amestecată pot compromite sănătatea rumenului.

Furnizarea optimă de minerale și vitamine, precum și luarea de măsuri pentru a reduce la minimum echilibrul energetic negativ după fătare, sunt esențiale. Seleniul este cel mai bine studiat mineral în ceea ce privește mastita.

Este implicat atât în ​​sistemul antioxidant, cât și în cel imunitar, iar animalele cu deficit de Se s-au dovedit a reduce imunitatea și rezistența la boli. La nivel practic, există o relație negativă între SCC al tancului vrac și statutul Se, adică, cu cât statutul Se este mai bun, cu atât SCC este mai mic.

Zincul este o componentă crucială a proteinelor implicate în aproape toate procesele metabolice, precum și în producția de ADN. Deficitul poate duce la îngroșarea, întărirea și crăparea pielii, în special la capătul tetinei, care poate compromite integritatea primei bariere împotriva infecției. În plus, se cunoaște că nivelurile de Zn din sânge scad brusc în jurul fătării, putând lăsa animalele mai susceptibile la infecție.

Cuprul este, de asemenea, implicat în sistemul imunitar și enzimele aferente, iar suplimentarea cu Cu a arătat beneficii pentru sănătatea mamelor. Scaletti și colab. (2003) au observat că vacile de lapte suplimentate cu Cu au prezentat o infecție mai puțin severă în urma unei provocări cu Escherichia coli comparativ cu animalele nesuplimentate.

Utilizarea mai multor minerale organice biodisponibile poate juca un rol cheie în sănătatea vacilor, la fel ca și sprijinul pentru menținerea unui sistem imunitar sănătos.

Mastita are potențialul de a reduce semnificativ performanța, profitul și bunăstarea oricărei operațiuni lactate. Astfel, producătorii ar trebui să fie vigilenți în planul lor de control pentru a încerca să minimizeze impactul acestuia.