Pentru a nu fi acuzați că suntem câtcotași, iată ce scriu alții despre noi. Articolul a fost apărut într-una dintre publicațiile oficiale ale Uniunii Europene Arc2020. Vi-l prezentăm integral: ”Fermierii români, crescători de bovine pentru lapte, se mândresc cu pășunile lor: Iarba noastră e făcută din lapte și miere! Din păcate, însă, din cauza evoluțiilor internaționale recente, cum ar fi sfârșitul cotelor de lapte din UE și embargoul rus, nu mai sunt atât de optimiști. Pășunile sunt aceleași, dar piața laptelui s-a schimbat radical, cu efecte profunde asupra micilor producători români. Mulți se confruntă cu falimentul, din cauza unei furtuni perfecte a deciziilor la nivel înalt ale Uniunii Europene și a unui context geopolitic fragil. Fabricile de prelucrare a laptelui din țară nu mai cumpără lapte local, în timp ce țările vecine bat la ușile lor cu tarife la nivel de dumping. Rezultatul? Acum câtva timp, în județul Timiș, fermierii au început să ”spele porcii în lapte”, un mod disperat de a spune că nu știu ce să facă cu el. Influențat de fluctuațiile speculative ale prețurilor și de embargoul rus, companiile multinaționale stabilite în România au schimbat strategia. Contractele locale au devenit mai stricte, prețurile au scăzut și s-au stabilit numeroase condiții. Cei mai mulți fermieri nu s-au putut conforma și, astfel, procesatorii au început să importe cantități masive de lapte. Rezultatul pe termen lung? Analiștii estimează că industria românească a laptelui va fi înghițită total de firmele străine. În timp ce multinaționalele au găsit modalități de a face față situației, o treime din fabricile românești s-au închis, din cauza lipsei de acces pe piață. Iar, drama e mult mai mare: 90% dintre fermierii din România dețin 1-3 vaci, cu o producție medie pe vacă de 3860 de litri/an, în timp ce în Germania sau Franța, această cifră se ridică la 7000 litri/vacă. Din totalul laptelui produs în România, doar 1,3 milioane îndeplinesc standardele de calitate ale UE. Potrivit unui comunicat de presă al Comitetului European de Coordonare Via Campesina (ECVC), criza este un semn clar al eșecurilor politicilor curente. În cazul în care factorii de decizie politică doresc să mențină mulți producători și să asigure o producție de lapte diversă și durabilă, în favoarea consumatorilor, trebuie schimbată mentalitatea. Mișcarea nu se limitează la măsuri de urgență, cum ar fi amânarea scadențelor bancare, punerea în aplicare a unui plan de sprijin pentru export, furnizarea de fonduri suplimentare pentru promovarea produselor lactate etc. ECVC solicită soluții durabile bazate pe un management dinamic al producției europene, pentru diminuarea prețurilor de producție, susținerea costurilor de producție, neutralizarea concurenței intra-europeane, distribuția echitabilă a producției de lapte, protejarea zonelor defavorizate. Până atunci, Industria românească a laptelui trece din criză în criză.” Față de cele de mai sus, publicate în Arc2020, nu tragem nicio concluzie, în afară de aceea că, vinovați nu sunt străinii ”cotropitori”, ci românii. (În imagine, fermieri care dezbat activ influența negativă a multinaționalelor, asupra industriei românești a laptelui.)