În contextul geopolitic actual, autonomia alimentară a devenit una dintre prioritățile majore ale Uniunii Europene. Pandemia, crizele logistice și tensiunile comerciale globale au demonstrat vulnerabilitatea lanțurilor de aprovizionare. În acest cadru, sectorul cărnii se află în centrul unei noi paradigme: producție locală, trasabilitate completă și independență față de importurile extra-UE.

Conform Comisiei Europene (DG AGRI, 2024), peste 70% din carnea consumată în UE este produsă intern, însă dependența de materii prime (soia, furaje proteice, inputuri energetice) rămâne ridicată. Strategia „De la fermă la consumator” (Farm to Fork) urmărește consolidarea lanțurilor scurte prin investiții directe în abatoare regionale, centre de distribuție locale și infrastructură logistică de proximitate.

Datele Eurostat (2025) arată că fermele mici și mijlocii care vând direct către consumator au înregistrat o creștere medie de 22% a veniturilor în ultimii trei ani, iar cererea pentru produse locale certificate „origine controlată” a crescut cu 17%. Acest model economic reduce dependența de transport, scade costurile și crește reziliența sistemului alimentar.

FAO subliniază că autonomia alimentară nu înseamnă izolare comercială, ci diversificarea surselor și reducerea riscurilor externe. Europa își propune să atingă, până în 2030, un grad de autosuficiență alimentară de peste 85% în carne de porc și 90% în carne de pasăre, conform obiectivelor asumate prin EU Protein Plan.

În România, MADR implementează măsuri complementare prin PNS 2023–2027, vizând investiții în abatoare de capacitate mică, platforme de colectare și centre de procesare zonale. Totodată, cooperarea între fermieri și procesatori locali este stimulată prin facilități fiscale și acces prioritar la fonduri europene.

OECD (2024) confirmă că lanțurile scurte nu doar reduc emisiile de carbon, ci cresc încrederea consumatorilor și sprijină dezvoltarea rurală durabilă.

Noua direcție a politicii europene pentru carne nu este doar despre suveranitate alimentară, ci despre echilibru: producție locală, transparență, valoare adăugată și stabilitate pe termen lung.

(Foto: Freepik)