Chiar! Cui îi pasă de etichetă? Oho, sunt mulți. Dar, pe fiecare îl interesează altceva. De exemplu, pe inspectorii OPC îi interesează dacă se respectă legislația. Pe fermieri, mai nou, îi interesează dacă pe etichetă scrie ”Produs din lapte românesc” sau ”Conține lapte praf”. Pe angajații de la marketing, din cardul companiilor, îi interesează dacă eticheta diferențiază produsul la raft, dacă atrage mușteriul și dacă nu s-a scris ”s”, în loc de ”ș”. Pe directorii firmelor de lactate îi interesează în măsura în care trebuie să bugeteze costuri suplimentare, iar, pe consumatori îi interesează în primul rând ce scrie pe eticheta de pe raft, adică, prețul laptelui sau al brânzei. Mai e o categorie de persoane pe care eticheta i-a interesat foarte mult, în perioada imediat trecută: politicienii. Și, datorită lor, modalitatea de etichetare a produselor lactate a fost schimbată. De fapt, ca să ne exprimăm corect, trebuie să scriem ”din cauza lor”! Miza? Pentru ei, ce să ne mai ascundem după cireș, e votul alegătorilor. Pentru consumatori? Cică, mai buna informare. Pentru fermieri? Speranța creșterii consumului de lactate produse din lapte românesc, deci, speranța creșterii producției de lapte. Pentru procesatori? Nu doar o cheltuială în plus, ci, pur și simplu, imposibilitatea aplicării noii legi. Pentru că nimeni nu poate controla de unde provine laptele din care s-a făcut un cașcaval. Există, e drept, tehnici de laborator, dar pe alte meridiane. Dar, repetăm întrebarea din titlu: Cui îi pasă, cu adevărat, de eticheta produselor lactate? Pentru că, după cum s-au arătat lucrurile în ultimele săptămâni, de fapt, nimănui nu i-a păsat. Dintr-un element informativ și de marketing, eticheta a devenit instrument de vot, instrument politic, instrument de presiune, cauză de scandal, motiv de îngrijorare pentru creșterea costului pe unitatea de produs. Se putea altfel? Desigur, în România, mereu se poate și altfel, adică, mai bine. Dar, deocamdată, când în parlament s-a modificat legea, cam nimeni nu a ținut cont de reglementările europene, referitoare la etichetare, nimeni nu a ținut seama de faptul că Uniunea Europeană este o piață unică și liberă, nimeni nu a ținut cont de interesele tuturor actorilor din piață, așadar și de interesele procesatorilor. Să fim clar înțeleși, dorim tot binele din lume fermierilor producători de lapte. Își au gravele lor probleme și își au partea lor de adevăr și dreptate. Dar, modul în care s-a rezolvat falsa problemă a etichetării produselor lactate este un exemplu edificator de lipsă de colaborare cu procesatorii, adică, exact cu aceia care le plătesc laptele-materie primă pe care îl furnizează. Iar, dacă vor repeta greșeala de a nu colabora, de a nu înțelege că interesul este comun, într-un final, toată lumea va avea de pierdut. Și așa, producătorul român de lactate este prăbușit. Vorba poetului: ”Din prea mult entuziasm/ Să nu spargeți Voronețul!” Cu alte cuvinte, din dorința de a face bine, s-a făcut un... (Acest articol va fi publicat la rubrica ”Laptele pe foc” din ediția 18 a revistei Fabrica de Lapte)