Tatăl nostru carele ești în ceruri
sfințească-se numele Tău,
vie împărăția Ta, facă-se voia Ta
precum în cer așa și pe
pământul pe care, iată, nu am știut cum să-l păstrăm pentru a ne fi bine și nouă, dar și viețuitoarelor pe care le-ai făcut în zilele Facerii.
Că vezi Tu, în lunile astea două, cât timp am stat ferecați, și pământul Tău și lighioanele Tale parcă au înviat a doua oară, scăpate de nepriceperea și prostia noastră de oameni păcătoși.
Pâinea noastră cea de toate zilele
dă-ne nouă astăzi,
dar dă-ne mai ales minte, ca de acum încolo să nu mai greșim în fața Ta și în fața semenilor, pentru a fi bine pe mai departe lumii și copiilor, copiilor copiilor, și copiilor copiilor copiilor noștri, în Veacul vecilor.
Și ne iartă nouă greșalele noastre,
de-oi fi în îndurare, că mare nădejde ne punem în milostenia Ta, măcar că nu știu cât o merităm. Că, iată, porcul din bătătură o ține tot într-o boală, vaca muge în staul a nemâncată, ogorul e iască și toate, toate câte sunt, stricate sunt din vina noastră, că lume bună și frumoasă ne-ai dat, și lume rea și urâtă lăsăm în urma pașilor, pe unde trecem.
Și nu ne duce pe noi în ispită,
ci ne izbăvește de cel rău
dar mai cu seamă izbăvește-ne de calicia noastră, că ea ne-a împins la rele în așa fel, încât nu suntem buni nici măcar să-ți mai rostim Numele.
Că a Ta e împărăția și slava,
și nu a noastră,
în vecii vecilor,
Amin.