Lupta împotriva mastitei la vacile de lapte este o problemă continuă. Una dintre cele mai recente arme este Airwash, un sistem de spălare automată a colectorului de lapte, produs de DeLaval. Mastita a fost un duşman al industriei laptelui de la începutul mulgerii vacilor. Este o boală care continuă să coste industria milioane de Euro în fiecare an. Anumite estimări indică un cost de peste 100 € pe vacă. Cu toate că aceste pierderi variază în funcţie de turmă, ele se pot împărţi în patru categorii principale: pierderea generată de calitatea laptelui, pierderea generată de scăderea eficienţei producţiei de lapte de la vacile infectate sub-clinic, pierderea generată de laptele contaminat cu antibiotice, care trebuie eliminat, şi de costurile vizitelor veterinare, şi pierderea generată de sacrificarea prematură a vacilor. Mastita este cauzată de o infecţie apărută la nivelul ugerului, unde punctul de „invazie” al acestei infecţii este deschiderea capătului mamelonului şi în sus, pe canal. În mod normal, toate vacile au mecanisme de apărare naturală împotriva acestei invazii – unul se află la muşchiul de la deschiderea de la capătul mamelonului, care închide mamelonul în momentul în care vaca nu este mulsă, iar al doilea se află în ţesutul de protecţie al canalului mamelonului. Mulsul automat – şi rutinele zilnice aferente – tinde să compromită ambele sisteme de apărare. Muşchii de la capătul mamelonului rămân deschişi o perioadă după finalizarea mulsului, fiind expuşi riscului de infecţie. În ciuda utilizării substanţelor pentru înmuierea mameloanelor, a condiţiilor igienice îmbunătăţite şi a unei gestionări mai bune, mastita rămâne în continuare o problemă existentă în rândul marii majorităţi a turmelor – dacă nu în toate acestea. În sala de muls, infecţia se poate transmite doar de la o vacă la alta, în trei modalităţi – mâini, materiale textile sau manşoane. Majoritatea rutinelor de muls includ în prezent prosoape din hârtie de unică folosinţă pentru fiecare vacă şi implică o rutină de igienă care utilizează mănuşi dezinfectate regulat pentru a elimina contaminarea prin intermediul mâinilor. Cu toate acestea, se va reţine că prosoapele din hârtie de unică folosinţă pot totuşi să transmită infecţia de la un sfert de uger la altul. În cazul controlării totale a infecţiei cu mastită cauzată de mâini şi de materiale textile, rămâne problema manşoanelor. Din acest punct de vedere, s-a stabilit cu mult timp în urmă că unul dintre cei mai critici factori pentru transmiterea mastitei contagioase la nivelul unei turme este infectarea încrucişată care poate apărea în momentul în care colectoarele de lapte sunt transferate direct de la o vacă la alta. În momentul în care un colector este îndepărtat de la o vacă după finalizarea mulgerii acesteia, în general, manşonul conţine urme de reziduuri de lapte în interiorul orificiului de intrare. În funcţie de design-ul specific al manşonului în chestiune, aceste reziduuri pot avea o valoare chiar şi de 20 ml în momentul în care colectorul este atârnat invers. Aplicarea colectorului pe o altă vacă determină acum acest lapte reţinut să curgă pe laterala manşonului şi să intre în contact cu capătul mamelonului, unde poate sta până când laptele începe să coboare – transmiţând astfel infecţia. Numărul de celule din interiorul manşonului poate, de asemenea, să fie ridicat, infecţia aşteptând doar să fie transferată la vaca următoare: testele au indicat faptul că un manşon aplicat pe o vacă infectată poate infecta următoarele şase vaci pe care se utilizează. Concluzia este, atunci, că, într-o lume ideală, manşoanele ar fi sterilizate corespunzător înainte de a fi aplicate pe vaca următoare, evitându-se astfel incidenţa infectării încrucişate. Punctul esenţial constă în faptul că, fără sterilizarea manşoanelor, nu are sens să se sterilizeze mameloanele înaintea ataşării colectoarelor. Pe parcursul anilor, s-au utilizat numeroase sisteme pentru a crea o operaţiune de curăţare eficientă între operaţiunile de mulgere a fiecărei vaci din turmă. În forma sa cea mai simplă, aceasta era o găleată cu soluţie de dezinfectare corespunzătoare, în care se introducea colectorul după mulgerea fiecărei vaci. Această procedură pare simplă şi eficientă, însă nu aşa stăteau lucrurile şi în realitate. Similar situaţiei în care s-ar împinge o sticlă cu fundul în jos în apă, aerul rămas limita cantitatea de lichid care intra în sticlă – sau, în acest caz specific, în manşon – ceea ce, desigur, nu este soluţia ideală pentru obţinerea unei dezinfectări 100%. Era de asemenea probabil ca, după câteva cufundări, apa să se contamineze cu murdăria provenită de pe exteriorul cupelor, agravând astfel problema contaminării în locul ameliorării sale. Şi mai rău, în cazul în care supapa cu vid pentru conducta de lapte principală nu era complet oprită, exista o posibilitate ridicată ca soluţia de dezinfectare să fie absorbită în conductă şi să contamineze laptele. În acest caz, nu este de mirare că s-a dezvoltat un sistem de spălare care utilizează fluidul care circulă în interiorul cupei. Sistemul DeLaval AirWash este conceput să lucreze pe manşoane individuale, unde fluidul/aerul intră în tubul de lapte mic, prin intermediul unei îmbinări în „T”. Un ventil de reţinere asigură faptul că stabilitatea vidului sălii nu este compromisă. Nu este necesară cumpărarea unor manşoane sau a unor cupe speciale pentru a utiliza sistemul DeLaval AirWash: singura modificare de la nivelul colectorului constă în introducerea îmbinării în „T” în tubul mic de lapte. Este de asemenea interesant de reţinut că nu este necesară spălarea părţii sistemului de prindere a colectorului - la o analiză mai atentă, aceasta fiind o concluzie logică, întrucât mameloanele se află la distanţă de acesta. Fluidul utilizat pentru spălarea manşoanelor poate fi simpla apă curată de la robinet. Momentul şi modul de injectare a apei şi a aerului se bazează pe setările realizate într-o casetă de comandă. În mod normal, aceasta se setează la o secvenţă standard de trei secunde de apă, urmată de o singură secundă de aer, care se repetă de trei ori, – iar apoi o secvenţă suplimentară de două secunde de apă, urmată de o secundă de aer, care se repetă de trei ori. Întreaga secvenţă se poate declanşa o singură dată pentru toate colectoarele pe o singură parte a unei săli în V, la deschiderea porţii de ieşire pentru ca vacile aflate pe acea parte să poată ieşi. Pentru sistemele rotative, ciclul de spălare se activează după îndepărtarea fiecărei unităţi de pe vacă, de sistemul ACR. Există şi o opţiune de pornire manuală. În total, ciclul durează între 20 şi 30 de secunde pentru a se finaliza şi utilizează aproximativ 400 ml de apă. Disponibilitatea unor conducte de alimentare individuale cu manşoane înseamnă că aceste colectoare nu trebuie să fie agăţate perfect pe verticală pentru clătirea manşoanelor. Pe sistemele pentru care lichidul intră în cupă prin intermediul tubului lung de lapte, acesta trebuie să se separe în mod egal în patru debite şi, în cazul în care carcasele nu sunt agăţate pe verticală, se poate presupune că acestea nu vor beneficia de cantitatea corespunzătoare de lichid de spălare. Instalarea DeLaval AirWash pare a fi relativ simplă: are loc alături de sistemele automate în majoritatea sălilor moderne. Lichidul se depozitează într-un rezervor de 10 litri, de unde se pompează în sistemul conductei de alimentare. Aerul va fi furnizat de un compresor şi este distribuit în sistem la o presiune de 7 bar. Din punctul de vedere al costului general, nu se poate nega faptul că sistemul DeLaval AirWash reprezintă o investiţie semnificativă. Pe de altă parte, ţinând cont de economisirea unui cost estimat la 100 €/vacă/an pentru mastită, investiţia îşi justifică preţul.