Tema nu e nouă. A mai fost pe buzele oamenilor și acum vreo patru ani, dar atunci s-a stins repede. Acum, însă, subiectul dublului standard de calitate al alimentelor străine a revenit viguros, susținută de un sfânt și ipocrit patriotism. Ba chiar, un post TV, înființat de americanul Martin Lauder și aflat acum în proprietatea unor cehi, a făcut din dublul standard un subiect de serial, mimând și el patriotismul. Telespectatorii probabil că își spun: ”Da, domnule, bine că spune cineva adevărul, iată cum ne otrăvesc străinii!”, fără să ia în calcul că pe realizator și pe producătorul Știrilor Pro TV, pentru că despre această emisiune e vorba, nu îi interesează decât ratingul și în niciun caz adevărul; cu alte cuvinte, și pe ei îi interesează doar profitul, potrivit industriei în care activează. Dovada ipocriziei celor de la Pro TV? Șirul de emisiuni de divertisment de cea mai proastă calitate, cu toatele, francize americane. Nu am văzut niciun episod din cele difuzate de postul în cauză. Tema îmi provoacă scârbă și nu mă interesează. Dar am citit un rezumat pe site-ul lor. În rezumat, se vorbea despre un test în orb. Și se mai vorbea despre o brânză care, afară, era de cea mai bună calitate, iar aici, deși era bună, nu era chiar atât de bună ca ”originalul”. Și!? Însă, ăla din fotoliu, care a văzut imaginile, și-o fi zis: ”Uite-ai dracului ce ne fac”. Dar, pun pariu că n-a luat în seamă ce spuneau specialiștii: Tehnologia din occident e mai bună, laptele are altă calitate. Și, atunci, unde e problema, dacă e!? Ca să o rezolvați, recitiți ce declara domnul Cornel Dănilă, în legătură cu mediul de afaceri. Băgați de seamă că spune: ”Un manager român muncește chinuit și trebuie să găsească soluții la limita legii, soluții de piață, prin promoții și fel de fel de artificii, ca să reziste”. Păi, creați un mediu de piață facil, stabil și coerent și fiți siguri că orice firmă străină de pe piața românească va aduce tehnologii similare celor din Vest și va produce alimente ca acolo. Altfel, precum Pro TV-ul care ne otrăvește cu făcături nășite de americani, cum să plătești salarii și taxe, cum să faci profit!? Dar, mai rău! Nimeni nu vorbește despre cum falsifică românii produsele. Acum ceva vreme, stăteam de vorbă cu un foarte important președinte de asociație profesională, la fel de importantă, și rememoram câteva situații extrem de grave, în care producători ROMÂNI falsificau produse alimentare la greu; autoritățile știau, dar au pus batista pe țambal. Iar, câteva zile mai târziu, Dorin Cojocaru îmi spunea: ”Mergi la Antrefrig. Vezi cum indivizi dubioși își pun clop sibian în cap, cumpără butoaie cu brânză bulgărească și pe urmă le vând la piață, drept Telemea de Sibiu”. Despre ăștia, cine vorbește!? Dar despre falsurile grosolane de pe tarabele pseudo-tradiționalelor din târguri, cine vorbește!? Și, încă: Un foarte tânăr manager al unei mari companii de procesare a cărnii, pătruns de un duios spirit naționalist, îmi spunea acum ceva vreme într-un interviu, acuzând străinii pentru puterea lor de lobby: ”Noi, ca români, nu știm să ne apărăm interesele.” Serios!? Dar, nu cumva, noi, ca români, suntem aceia care ne facem rău, acoperindu-ne prostiile cu acuze la adresa firmelor străine!? Probabil că tânărului domn în cauză nu i-a vorbit nimeni despre jaful din anii 90, nu i-a vorbit despre mitele care s-au dat în acei ani, în timpul dubioaselor privatizări, nimeni nu i-a vorbit despre manoperele făcute de unii directori cu participațiunile angajaților, pentru a pune mâna pe fabricile pe care, mai apoi, le-au vândut. Nimeni, probabil, nu i-a vorbit despre corupția de la FPS și FPP și, la fel de probabil, știe puține lucruri despre câtă șpagă s-a dat, pentru ca primarii să accepte hipermarket-uri în orașe, nu la marginea lor. Și, mai știți ceva? Înainte de Paști, după ce patriotismul mi-a dat două palme peste ceafă, ca să nu mai fiu într-atât de pro-occidental, m-am lăsat prostit de o reclamă, lucru rar, la mine!, și am cumpărat un unt, să zicem, românesc, produs de o firmă importantă de la noi. Îi spun soției: ”Folosește-l, cred că o să-ți placă”. Săraca, l-a folosit. Dar, după Sărbători, îmi zice: ”Bărbate, cumpărai un unt polonez. Nu e pe marcă proprie, dar e polonez. Știi că e galben? Știi că e unt? Știi că are gust de unt? Știi că nu o să mai cumpăr niciodată unt făcut în România!?” Și, după ce am gustat și eu, din amândouă, i-am dat dreptate. La fel de drept, însă, e faptul că această campanie nu ar ajuta decât într-un singur fel: îndreptarea consumatorilor spre produsele fabricate în România. Atenție, repet: fabricate în România, nu românești, pentru că NIMIC nu e românesc 100 %. Cât despre adevăr, haideți să rămână între noi: Toată lumea nu vrea altceva decât bani, inclusiv Pro TV-ul care speculează o temă de moment, pentru a mai aranja câteva contracte de publicitate, pentru că acesta este singurul scop al lui și al lumii: banii. Dar, să nu uit! Într-o conferință de presă, ministrul Petre Daea a spus, pe bună dreptate: ”E piață unică, e piață liberă, dezobișnuiți-vă cu ideea că suntem într-o piață națională. În plus, legislația nu împiedică. Atât timp cât, ce e pe etichetă, e și în produs, n-am ce să le fac.” Cu alte cuvinte, rezolvarea e la consumator. Și, pentru a-l determina să vă cumpere produsele, investiți în publicitate. Ce mai tura-vura, vânzări fără publicitate nu o să aveți niciodată, așa cum vă doriți! Iar, ca încheiere, vă dezvălui un dialog telefonic purtat cu o doamnă director al unei fabrici străine de lactate, din România: ”-Îmi cer scuze că de abia acum v-am descoperit iaurtul din gama asta. L-am cumpărat, l-am mâncat și îmi pare cel mai bun de pe piață. Vă rog să transmiteți tehnologului felicitările mele”. ”-Multumesc, o să-i transmit.” ”-Și mai spuneți-i că, e atât de bun, încât aproape că nici nu mai contează ce a pus în el!” Râzând: ”-Ha, ha, o să-i spun, asta e de pomină!”