Nouă milioane de oi în prezent faţă de 14 milioane acum 25 de ani; 2,8 milioane de bovine faţă de 5,3 milioane în 1990; 75 de milioane de păsări domnestice faţă de 121 de milioane în 1999 şi doar 5 milioane de porci faţă de 13 milioane în 1990. Totul s-a împărţit la doi în agricultura românească de la căderea comunismului, acum peste 25 de ani, în afara populaţiei: procentul celor care trăiesc în mediul rural a fost în 2013 de 46,1% faţă de 45,7% în 1990. Cineva s-ar putea întreba: ce folos că România avea în comunism 13 milioane de porci, 14 milioane de oi şi 121 de milioane de găini când 22 de milioane de oameni nu aveau de nici unele, nici carne, nici lapte, nici ouă? Oricum ar fi ridicată problema, un lucru rămâne: agricultura românească nu s-a schimbat major, nu s-a modernizat, iar ţara care are pretenţia să reprezinte a şaptea putere economică a UE, care are, după Polonia, cea mai mare suprafaţă agricolă din Europa de Est, nu-şi valorifică acest atu. Producţia de porumb pe cap de locuitor a crescut, este adevărat, de la 292 de kilograme pe cap de locuitor în 1990 la 602 kilograme în 2014, iar cea de grâu de la 314 kilograme la 381 de kilograme. Dar o treime din populaţia ocupată (3 milioane de oameni) lucrează în agricultură, majoritatea în agricultura de subzistenţă. Şi, deşi în mediul rural trăieşte aproape jumătate din populaţia ţării, doar un sfert dintre studenţii României provin din mediul rural, indică statisticile MADR.