În ciuda criticilor crescânde și a tensiunilor comerciale internaționale, influența Uniunii Europene în comerțul agroalimentar global rămâne semnificativă.

Așa-numitul „efect Bruxelles” – termen ce desemnează capacitatea normelor europene de a modela piețele internaționale – este încă prezent și puternic, mai ales în sectorul agricol și alimentar, după cum reiese dintr-o analiză detaliată publicată de Euractiv.

Această influență se manifestă nu prin forță economică brută, ci prin puterea reglementărilor. Standardele înalte impuse de UE în domenii precum siguranța alimentară, trasabilitatea produselor, bunăstarea animalelor sau protecția mediului devin, de facto, norme globale, chiar și pentru țările din afara blocului comunitar.

Motivul este simplu: cine vrea acces la piața europeană – una dintre cele mai mari și exigente din lume – trebuie să se conformeze regulilor acesteia.

Multe companii multinaționale aleg să-și adapteze producția la cerințele UE nu doar pentru exporturi, ci și pentru alte piețe, din rațiuni de eficiență logistică și reputație.

Astfel, standardele europene devin un reper global, ceea ce întărește poziția Bruxelles-ului ca lider normativ, în ciuda faptului că ponderea globală a UE în producția agricolă a scăzut în ultimele decenii.

Conform Euractiv, acest fenomen este tot mai vizibil în țările în curs de dezvoltare, care, dorind să-și extindă exporturile către Europa, preiau voluntar standardele comunitare.

De exemplu, numeroase ferme din Africa de Nord, America Latină sau Asia de Sud-Est aplică regulamente europene privind utilizarea pesticidelor sau ambalarea produselor, chiar dacă legislația națională este mai permisivă.

Totuși, „efectul Bruxelles” nu vine fără controverse. Unele state exportatoare îl percep ca pe o formă de „imperialism reglementar”, în care UE își impune viziunea asupra sustenabilității sau a siguranței alimentare fără a ține cont de realitățile economice locale. În replică, oficialii europeni susțin că aceste norme protejează consumatorii și mediul și că alinierea globală este un pas spre un comerț echitabil și responsabil.

Mai mult, în contextul actualelor crize – de la schimbările climatice la insecuritatea alimentară globală – Bruxelles-ul își reafirmă rolul de lider în promovarea unor practici agricole durabile.

Prin acordurile comerciale recente, cum ar fi cele cu Chile sau Noua Zeelandă, UE impune clauze obligatorii privind protecția mediului și respectarea drepturilor muncii, ceea ce reprezintă o extindere clară a influenței sale normative.

Un exemplu elocvent este interzicerea în UE a anumitor pesticide considerate periculoase. Chiar dacă aceste substanțe sunt încă permise în alte regiuni, producătorii care doresc să exporte către Europa sunt obligați să renunțe la ele.

Astfel, deciziile de la Bruxelles au un efect de domino global, transformând normele interne în standarde internaționale.

Cu toate acestea, Euractiv notează că influența Bruxelles-ului poate fi pusă în pericol de propriile sale incoerențe. În unele cazuri, UE a fost acuzată că aplică standarde duble – cerând mult de la exportatori, dar tolerând abateri în interiorul propriului bloc.

Totodată, presiunile interne din partea fermierilor europeni, afectați de competiția cu produse mai ieftine din afara UE, pot determina o relaxare a politicilor comerciale.

În concluzie, chiar dacă Uniunea Europeană se confruntă cu multiple provocări geopolitice și economice, „efectul Bruxelles” continuă să modeleze lumea agroalimentară.

Puterea de influență nu se mai măsoară doar în volume de export, ci mai ales în capacitatea de a stabili reguli și valori acceptate la scară globală. Într-o lume în care sustenabilitatea devine criteriu central, Europa rămâne o voce hotărâtă – chiar și atunci când e contestată. (Foto: Freepik)