Potrivit ultimei analize efectuată de Eurostat, în 2022, nivelurile prețurilor pentru alimente și băuturi nealcoolice au fost cu 21 % peste media UE în Danemarca și Luxemburg și cu 28 % sub medie, în România.

Ungaria a avut cel mai scăzut nivel de preț pentru băuturile alcoolice din UE în 2022, cu 18 % sub media UE, în timp ce Bulgaria a fost cel mai puțin costisitor pentru tutun (51 % sub media UE).

Niveluri de prețuri

Nivelurile prețurilor pentru alimente, băuturi și tutun variază considerabil în statele membre ale UE. În 2022, prețurile la alimente și băuturi nealcoolice în Danemarca și Luxemburg erau cu 21 % peste media UE, în timp ce în România erau cu 28 % sub media UE.

Băuturile nealcoolice au fost mai scumpe în Danemarca, cu 39 % peste media UE, și cele mai puțin costisitoare în România, cu 20 % mai jos.

Prețul alcoolului în Finlanda era cu 114 % peste media UE, în timp ce în Ungaria era cu 18 % mai mic. Pentru tutun, cele mai ridicate prețuri au fost observate în Irlanda (cu 159 % peste media UE), în timp ce cele mai scăzute au fost înregistrate în Bulgaria (51 % mai jos).

Rezultatele sondajului sunt exprimate în indici de nivel al prețurilor (IPL), care oferă o comparație a nivelurilor prețurilor țărilor în raport cu media Uniunii Europene. Harta 1 și Figura 1 arată PLI-urile din 2022 pentru alimente și băuturi nealcoolice, în timp ce tabelele prezintă PLI-urile pentru subgrupe de produse.

Elveția este cea mai scumpă țară pentru alimente, Norvegia pentru băuturi nealcoolice, Islanda pentru băuturi alcoolice și Irlanda pentru tutun în cadrul grupului de 36 de țări participante. Dintre statele membre ale UE, Luxemburg este cea mai scumpă țară pentru alimente, Danemarca pentru băuturi nealcoolice, Finlanda pentru băuturi alcoolice și Irlanda pentru tutun.

România are cele mai ieftine alimente din UE

Cele mai puțin costisitoare țări dintre toate cele 36 sunt Turcia pentru alimente și tutun, Macedonia de Nord pentru băuturi nealcoolice și Ungaria pentru băuturi alcoolice.

Dintre statele membre UE, cele mai mici prețuri la alimente și băuturi nealcoolice se observă în România. Băuturile alcoolice sunt cel mai puțin scumpe în Ungaria, tutunul este cel mai puțin scump în Bulgaria.

Dispersia prețurilor este cea mai pronunțată în cadrul grupului de 36 de țări, incluzând atât țările AELS cu prețuri ridicate, cât și țările din Balcanii de Vest cu prețuri mai mari.

Cea mai scăzută dispersie a prețurilor se găsește pentru băuturile nealcoolice și cea mai mare pentru tutun, în principal din cauza diferențelor mari de accize pe acestea din urmă în cele 36 de țări. Dispersia prețurilor este mult mai puțin pronunțată în zona euro decât în UE în ansamblu.

Niveluri de preț pentru pâine și cereale, carne, pește și produse lactate

Rezultatele sondajului oferă, de asemenea, o perspectivă asupra diferitelor subgrupe de produse pentru toate țările participante. Tabelul 2 prezintă PLI-urile pentru patru subgrupe de alimente: pâine și cereale, carne, pește și produse lactate.

Aceste patru subgrupe reprezintă în medie 17 %, 23 %, 5 % și, respectiv, 16 % din cheltuielile gospodăriei pentru alimente. Pentru comparație, acest tabel include PLI-urile pentru alimente în ansamblu.

Dintre toate cele 36 de țări, Elveția prezintă cel mai ridicat nivel de preț pentru pâine și cereale, pentru carne și pentru pește. Islanda este cea mai scumpă țară pentru produse lactate (lapte, brânză și ouă).

În cadrul UE, Danemarca este cea mai scumpă țară pentru pâine și cereale și pentru pește, Luxemburg pentru carne, în timp ce Grecia este cea mai scumpă pentru produse lactate (lapte, brânză și ouă).

Dintre toate cele 36 de țări, Turcia este cea mai ieftină țară pentru pâine și cereale, pentru carne și pentru pește. Cel mai scăzut nivel de preț pentru produsele lactate (lapte, brânză și ouă) se observă în Polonia.

Dintre statele membre UE, cele mai scăzute niveluri de preț la pâine și cereale și la carne se observă în România. Peștele are cel mai scăzut nivel de preț din Bulgaria, în timp ce Polonia este țara cel mai puțin costisitoare pentru produse lactate.

Nivelul de dispersie a prețurilor este destul de similar între aceste patru subgrupe. Carnea prezintă cea mai mare dispersie a prețurilor în toate grupurile de țări. În UE, cea mai scăzută dispersie a prețurilor se găsește la produsele lactate (lapte, brânză și ouă).

Niveluri de preț pentru uleiuri și grăsimi, fructe, legume, cartofi și alte produse alimentare

Aceste subgrupe reprezintă în medie 4 %, 22 % și, respectiv, 14 % din cheltuielile gospodăriei pentru alimente.

Dintre toate cele 36 de țări, cele mai mari prețuri la uleiuri și grăsimi sunt observate în Elveția. Norvegia are cel mai ridicat nivel de preț pentru fructe, legume și cartofi și pentru alte produse alimentare.

Macedonia de Nord are cel mai scăzut nivel de preț pentru uleiuri și grăsimi, Türkiye este țara cel mai puțin costisitoare pentru fructe, legume și cartofi și pentru alte produse alimentare.

Dintre statele membre ale UE, Malta este cea mai scumpă țară pentru uleiuri și grăsimi, Luxemburg pentru fructe, legume și cartofi și Danemarca pentru alte alimente.

Italia este țara cel mai puțin costisitoare pentru uleiuri și grăsimi, România pentru fructe, legume și cartofi și Polonia pentru alte alimente.

În cadrul acestor trei subgrupe, cea mai mare dispersie a prețurilor poate fi observată pentru fructe, legume și cartofi.

Paritățile puterii de cumpărare

Paritățile puterii de cumpărare (PPP) sunt relații de preț care arată raportul dintre prețurile în monede naționale ale aceluiași bun sau serviciu în țări diferite. De exemplu, dacă prețul unui hamburger în Suedia este de 28,60 coroane suedeze, iar în Italia este de 2,76 euro, PPA pentru hamburgeri între Suedia și Italia este de 28,60 coroane la 2,76 euro sau 10,36 coroane pentru euro.

Cu alte cuvinte, pentru fiecare euro cheltuit pe hamburgeri în Italia, 10,36 coroane ar trebui cheltuite în Suedia pentru a obține aceeași cantitate și aceeași calitate – sau volum – de hamburgeri.

(PPP-urile publicate se referă de obicei la grupuri de produse sau la agregate largi, cum ar fi produsul intern brut (PIB), mai degrabă decât la produse individuale. Cu toate acestea, aceste PPP-uri agregate se bazează pe sondaje prin eșantion de bunuri și servicii individuale.)