Autor: HORIA STOIAN În condiţiile în care legea impune producătorilor şi comercianţilor de produse lactate o serie de standarde şi reguli pe care aceştia sunt nevoiţi să le urmeze, ţăranii pieţelor bucureştene par pur şi simplu incapabili să se conformeze cerinţelor respective. În acest timp, procesatorii corecți par a reclama în van creșterea evaziunii și concurența neloială. În Piaţa Matache, indiferenţa față de lege e pe față Un tur al pieţelor din capitală arată încă o dată cum, în unele cazuri, evaziunea fiscală din sectorul lactatelor este completată de lipsa de igienă din spaţiile de vânzare. De asemenea, atitudinea reticentă a ţăranilor şi aparenta lipsă de informare a acestora cu privire la procesele tehnologice de obţinere a produselor comercializate lasă de dorit şi ridică numeroase semne de întrebare.    Nu în ultimul rând, nesimţirea cu care, pe faţă, pentru profitul personal, ţăranii fură sume de bani de la stat, neimpozând cota minimă obligatorie, iar casa de marcat fiind inexistentă sau probabil ascunsă printre calupurile de brânză într-un mod cât mai discret, creează premisa unei pieţe negre a lactatelor. Dacă în urmă cu câţiva ani, ţăranii cumercianţi de produse lactate umpleau hala Pieței Matache, destinată produselor respective, în momentul de faţă veţi găsi doar acei tărani care au “supravieţuit” cerinţelor impuse acestui sector. Cum au supravieţuit? Ei bine, având în vedere că, în mod firesc, nimeni nu a fost dispus să declare pentru FDL că încalcă legea prin achitarea taxelor ”de bunăvoință” către Administraţia pieţei și a celorlalți reprezentanți ai autorităților, putem doar specula existenţa unei „cuti negre” în care lunar, suma de bani este adunată. Ce dă naştere acestei suspiciuni sunt chiar ţăranii care, prin modul de servire al produselor, prin lipsa de informare a clientului cu privire la conţinutul lactatelor şi prin lipsa casei de marcat, argumentează perfect acestă afirmaţie. În ciuda faptului că servirea produselor trebuie realizată cu mânuşi speciale pentru fiecare produs în parte, ţăranii halei de lapte din Piaţa Matache au implementat o metodă alternativă. Din comoditate şi din lipsă de interes pentru igiena produselor, servirea brânzeturilor se realizează cu ajutorul unor pungi ordinare în care este impregnată o combinaţie inedită de praf, brânză şi urme ale altor produse nedorite de consumatori. În condiţii optime, mânuşile folosite pentru servire trebuie schimbate odată ce produsul a fost vândut sau, cel puţin, să existe un set diferit pentru fiecare produs în parte. Întrebaţi despre procedeul de obţinere a diferitelor produse comercializate, fiecare ţăran din hala respectivă a prezentat o reticenţă şi o teamă aparte. În mod evident, acest considerent conduce la instalrea ideii că produsele respective nu sunt întrutotul în regulă din punct de vedere al valorii nutriţionale. În ceea ce priveşte casa de marcat, în momentul documentării, aceasta era inexistentă. Iar comentarii cu privire la lipsa acesteia nu au putut fi exprimate de ţăranii comercianţi din Pieţa Matache, sub absolut nici o formă. Evaziunea morală din administraţie crește evaziunea fiscală! Într-o tentativă de a obţine o declaraţie oficială din partea administraţiei pieţei, am fost introdus unui „prezentabil” individ care se presupune a fi administratorul curent. Numele de Cristian Ciocoiu (fost fotbalist român), folosit pentru a se prezenta, ne face să credem contrariul, aspect care întăreşte prezumţia ”ciupelilor” zilnice din hala Matache. Dar, pentru a nu face proces de intenție și luând de bun ce ni se spune, administratorul afirmă într-un mod evaziv motivul principal pentru care în hala lactatelor se află un număr mic de ţărani comercianţi, şi anume, obligativitatea acestora de a deţine o casă de marcat. De asemenea, acesta adaugă faptul că în ultimul an vânzările au scăzut cu aproximativ 25 - 30%. Perioada în care vânzările înregistrează procente „deosebite” este cea de Paşti şi sărbătorile de Crăciun, deşi, faţă de anii precedenţi şi acestea au scăzut într-un mod drastic. Ţăranii ambulanţi, „regii evaziunii”! Piaţa Matache este completată în mod indirect de ţăranii ambulanţi care își desfăşoară activitatea la margine de trotuar, la o distanţă de doar câţiva metri de intrarea principală a pieţei. Aceştia sunt poziţionaţi de fiecare dată lângă maşina din care în fiecare dimineaţă sunt descărcate produsele lactate comercializate. Această categorie de comercianţi se încadrează cu desăvârşire în categoria celor care susţin evaziunea fisaclă şi, implicit, piaţa neagră a produselor lactate. Îmbrăcaţi necorespunzător şi încălcând orice regulă de igienă, ţăranii de pe marginea trotuarelor îşi depozitează produsele în condiţii total neadecvate prin care favorizează alterarea produselor. De asemenea, servirea acestora este sub orice critică iar existenţa unei case de marcat nici nu intră în discuţie.    Piaţa Sudului, „sponsor” al comerţului civilizat!Spre deosebire de Piaţa Matache, Piaţa Sudului prezintă un nivel de civilizaţie, organizare şi curăţenie mult mai mare, iar atmosfera generală este primitoare şi relaxantă. Mult mai ordonaţi, comerianţii din această piaţă sunt relaxaţi, iar relaţionarea cu ei se poate realiza într-un mod normal şi natural care nu necesită o politeţe forţată. Preţurile produselor lactate diferă în funcţie de fiecare comerciant în parte, însă, pentru o imagine de ansamblu, se poate găsi cu uşurinţă telemea de vacă la 15 lei / kg, caş dulce la 15 lei/ kg, caşcaval afumat 30 la lei / kg, caşcaval simplu la 26 lei kg, sau telemea de capră la 18 lei / kg. În detrimentul opiniei favorabile vine observația că o hală destinată strict produselor lactate nu este amenajată. Cu toate acestea, micii producători îşi au reprezentanţe în diverse zone ale pieţei. Iar, dacă ţăranii pieţei Matache sunt sub orice critică, nu acelaşi lucru îl putem spune şi despre doamna Bucur Paraschiva, comerciant în Piaţa Sudului. Cu o varietate de sortimente provenite din Sibiu (chiar de acolo, subliniem!), doamna Bucur întâmpină fiecare potenţial client cu un zâmbet primitor care este însoţit de o ţinută vestimentară adecvată şi anume: halat alb şi curat, şorţ, şi un batic care joacă rolul de bonetă. Vitrina curată şi existenţa casei de marcat aduc un plus considerabil seriozităţii de care această comerciantă dă dovadă în fiecare zi. Doamna Bucur explică faptul că a ales să utilizeze casa de marcat încă din prima zi în care a trecut pe firmă şi a deschis magazinul model care, de altfel, este strategic poziţionat, cu o deschidere destul de mare pentru potenţialii mușterii. Piaţa Gorjului: Agitaţie, aglomeraţie şi frustrare! Dintre cele trei pieţe alese, piaţa Gorjului a prezentat cea mai mare agitaţie, aglomeraţie şi frustrare. Probabil că acestea ar putea fi diminuate dacă ar exista un sistem de poziţionare a mărfurilor comercializate mai eficient. La fel ca în piaţa Sudului, nici piaţa Gorjului nu are o hală destinată produselor lactate. De fapt, pentru a găsi o brânză sau un caşcaval, este nevoie să îţi rezervi câteva minute bune pentru a găsi acele puţine magazine „ascunse”, în care se vând telemeaua şi caşul. Aşadar, poziţionarea magazinelor destinate produselor lactate lasă de dorit. Cu toate acestea, odată găsite, varietatea sortimentelor în materie de brânză este destul de mare. Din punct de vedere igienico-sanitar, magazinele prezintă cele mai bune standarde dintre cele existente în pieţele vizitate. În mod evident, alături de respectarea normelor de igienă, în magazinele respective se găsesc şi casele de marcat perfect funcţionale. Pentru a afla care sunt propunerile pentru mărirea fluxului de circulaţie din piaţa Gorjului şi, de asemenea, care este politica produselor lactate în această piaţă, a fost nevoie de intervievarea administratorului, care însă nu a putut fi găsit nici în ziua destinată documentării, nici în cele care au urmat. Drept pentru care putem crede că, dacă în materie de curățenie lucrurile nu stau rău, atunci când vine vorba de bani și taxe, fiecare face cum crede de cuviință. Așadar, întrebăm retoric: Oare cât o costa ”bunăvoința” administrației, în Piața Gorjului? Tot la litera legii ajungemDupă cum se poate observa, aspecte legate de produsele comercializate în piaţa Matache, de modul de prelucrare, prospeţime şi servire a acestora ridică semne de întrebare care nu trebuie ignorate sub absolut nici o formă. În Piaţa Gorjului, „comerţul” care domină este reprezentat de stresul pe care aceasta îl oferă clienţilor, prin aglomeraţia sufocantă, prin îngreunarea accesului la tarabele ţăranilor şi prin proasta poziţionare a magazinelor care vând, printre alte produse, şi produse lactate. Piaţa Sudului, pe de altă parte, constituie „salata de fructe” ideală, fiind alegerea cea mai bună, atât din punct de vedere al accesului, cât, mai ales, datorită atmosferei primitoare şi a deschiderii ţăranilor comercianţi către clienţi. Dar, întrebăm din nou: Nu, cumva, această atitudine vine și din faptul că se respectă legea și că nu au nimic de ascuns? Noi credem că da și, tocmai de aceea, facem apel la textul de lege, în speranța că micii producători o vor respecta. Așadar, iată ce spune Ordinul ANSVSA nr. 11: ”Producătorii agricoli, crescătorii de bovine, îşi pot valorifica laptele crud (pe  lângă cantitatea predată la centrul de colectare) sau produsele din lapte, în spaţii autorizate sanitar veterinar, prin asumarea responsabilităţii pentru ca produsele lactate pe care le comercializează să nu pună în pericol sănătatea consumatorilor.Personalul de specialitate din cadrul D.S.V.S.A.-Teritoriale, monitorizează şi verifică permanent acest segment de activitate urmărind, ca:-Laptele fie obţinut de la animale sănătoase, în condiţiile respectării normelor de igienă.Producătorul trebuie să deţină:-document de înregistrare sanitară veterinară pentru vânzare directă şi sau, vânzare cu amănuntul, eliberat de D.S.V.S.A-Teritorial-certificat de producător eliberat de primăria din localitate vizat de asociaţia profesională şi/sau medicul veterinar zonal,-fişa de sănătate a animalelor, vizată de medicul veterinar,-carnet de sănătate a producătorului cu viza medicului uman.Să respecte condiţiile de igienă privind transportul, depozitarea şi comercializarea acestor produse,Laptele sau produsele să nu fie falsificate sau să prezinte modificări anormale ale aspectului /culorii, mirosului, gustului ori consistenţei,Să nu fie contaminate cu diferite impurităţi, să nu fie transportate sau prezentate în ambalaje murdare, ori improprii pentru produsele respective;Să ofere consumatorului date privind identitatea producătorului, sortimentul de produs, data obţinerii, valabilitatea, înscrise pe o etichetă ataşată pe ambalaj‚ sticla pentru lapte, cutia de plastic sau putina pentru brânzeturi.” Dar, peste toate, este necesar ca autoritățile de control să își facă datoria, penalizând drastic pe toți cei care încalcă legea.