(Comunicat) Porții de dimensiuni optime, reguli uniforme privind utilizarea marcajelor “a se folosi înainte de” și “valabil până la data de” precum și noile tehnologii de ambalare care prelungesc termenul de valabilitate sunt doar câteva dintre modalitățile prin care ambalajele alimentare ajută la reducerea risipei de alimente în statele cu venituri ridicate. Dar ce se întâmplă în țările cu venituri mici și medii?   În cadrul celui de-al 7-lea summit - Global Packaged Summit, care s-a deschis la Amsterdam, specialistul FAO din domeniul agroindustrial și expert în domeniul risipei alimentare și a deșeurilor, Robert van Otterdijk, a pus această problemă în discuție cu propunerea a câtorva soluții promițătoare.   "Materialele de ambalare de bună calitate pe care le luăm ca atare - cutii, sticle, tetrapaks și altele, nu sunt disponibile local în țările cu venituri reduse", a declarat Van Otterdijk. "În țările cu venituri mici, în special în sectorul întreprinderilor mici și mijlocii din industria agroindustrială, ambalajul produselor alimentare este încă la un nivel foarte scăzut de dezvoltare".   Van Otterdijk a remarcat că în aceste țări, nu numai materialele de ambalare de calitate sunt inaccesibile, dar nu există echipamente pentru umplerea containerelor cu alimente. Materialele de ambalare ar trebui să fie importate, ceea ce va necesita investiții capitale prea mari pentru majoritatea companiilor mici, și va duce la creșterea prețurilor la produsele alimentare finale și va face ca acestea să fie necompetitive în comparație cu produsele producătorilor mari sau a companiilor alimentare străine.   "Această situație reprezintă un obstacol major în calea dezvoltării lanțurilor valorice și a generării veniturilor în zonele rurale, unde materiile prime agricole sunt disponibile din abundență", a spus Van Otterdijk. "Fructele, legumele, laptele, carnea, peștele - acestea sunt produsele alimentare perisabile care necesită prelucrare și ambalare pentru a se evita astfel pierderea lor".   Cu toate acestea, cercetările din partea FAO au arătat că, din punct de vedere economic, există un potențial ridicat chiar pentru industria ambalajelor să investească în țările în curs de dezvoltare.   “Luând în considerare creșterea producției și prelucrării produselor alimentare în țările în curs de dezvoltare” a spus Van Otterdijk “precum și nevoia corelată pentru materiale și echipamente de ambalare, apare un stimulent economic puternic pentru industria ambalajelor să investească în producție locală.”   Prin inițiativa SAVE FOOD, FAO a reușit deja să atragă atenția industriei ambalajelor, punând-o într-un parteneriat global, care implică producătorii de alimente, procesatorii, comercianții cu amănuntul, consumatorii și societatea civilă.   O treime din produsele alimentare destinate consumului uman sunt fie risipite, fie pierdute, potrivit FAO. Această cantitate de alimente ar fi suficientă pentru a satisface nevoile alimentare globale și implică consecințe importante asupra mediului.   Pierderile și risipa alimentară reprezintă subiectul unei ținte speciale în cadrul obiectivelor de dezvoltare durabilă convenite la nivel global. Ținta 12.3 este reducerea la jumătate până în anul 2030 a nivelului risipei alimentare globale la nivelul comerțului cu amănuntul și al consumatorilor precum și reducerea pierderilor de alimente de-a lungul lanțurilor de producție și de aprovizionare, inclusiv pierderile după recoltare.