Exploatarea vacilor de lapte reprezintă un complex de măsuri tehnice, tehnologice, economice şi sanitar-veterinare aplicate în flux, pentru maximizarea şi eficientizarea producţiei de lapte, în condiţiile păstrării unei stări normale de sănătate a animalelor. Dacă ameliorarea asigură potenţialul genetic al vacilor de lapte, exploatarea pune în valoare acest potenţial genetic. Concomitent cu îmbunătăţirea continuă a performanţelor productive, la animalele crescute s-a urmărit ridicarea eficienţei economice în exploatare vizându-se, în principal, creşterea productivităţii prin mecanizarea unor operaţiuni tehnologice (administrarea şi prepararea furajelor, adăpare, muls etc.). Furajarea, practică în stabulaţia liberă Întreţinerea vacilor în stabulaţie liberă s-a extins foarte mult din raţiuni biologice şi economice. Dintre avantaje, pot fi enumerate: întărirea constituţiei animalului prin regimul de mişcare neîngrădit, laptele obţinut este mai igienic, ameliorarea funcţiei reproductive, productivitatea muncii de 2-4 ori mai mare faţă de întreţinerea legată, cheltuielile pe adăpost se reduc cu 20-30%.   În perioada denumită „stabulaţie liberă”, zona de furajare (compusă din fronturile de furajare) poate şi este indicat să fie amplasată în partea opusă zonei de odihnă, de-a lungul unui element longitudinal dedicat furajării sau pe axa longitudinală a adăpostului. Această zonă poate fi amplasată şi într-o aripă a adăpostului, despărţită de zona de odihnă, prin deschideri largi pentru accesul vacilor la ieslea de furajare. Soluţia cu practică dovedită este construirea unei zone mai ridicate de staţionare a vacilor la frontul de furajare.   Pe aceste suprafeţe de 160 cm lăţime, situate cu 20 cm mai sus decât aleea de mişcare (plug raclor), fiecare front este individualizat prin bare metalice, unele dintre acestea fiind prevăzute cu sisteme de blocare a capului în iesle. Dacă furajarea este restricţionată, fiecărui animal trebuie să i se asigure un loc pentru furajare. În general, frontul permite accesul continuu al animalului la nutreţ, delimitează compartimentele cu furaj, eliminând astfel competiţia dintre animale. Totodată, se întrebuinţează pentru imobilizarea animalelor, pentru scurt timp, lângă culoarul de furaj, atunci când nu se impune blocarea acestuia.   Când o cantitate limitată de furaje este împrăştiată pe o alee de furajare comună, cea mai mare parte a raţiei este consumată rapid. De aceea, pentru asigurarea unui consum uniform existenţa unui spaţiu suficient este foarte importantă. O lipsă a locurilor de furajare (mai puţin de un loc pe cap de animal) creează riscul ca vacile de rang inferior – precum cele primipare, bătrâne sau cele cu deficienţe de mers – să fie alungate de lângă aleea de furajare. Din acest motiv, timpul total de furajare la vacile de rang inferior este mai mic decât la animalele din restul grupului.   Atunci când apare inevitabil opţiunea ca o parte considerabilă din raţie să se administreze restrictiv, chiar dacă există un loc de furajare pe cap de vacă, este de aşteptat să se înregistreze o creştere şi o producţie de lapte neuniformă. Orice metodă de împărţire a aleii de furajare protejează animalele în timp ce consumă furajele şi reduce variaţiile individuale în consumul furajer. Furajarea la discreție   Prin aplicarea furajării la discreţie, în sistemele cu stabulaţie liberă, cu acces la furaje în cea mai mare parte a zilei, numărul de animale pe loc de furajare poate fi crescut la 2-3 capete. În acest caz, timpul de consum al furajelor scade, dar nu şi cantitatea ingerată de vaci. Cu toate acestea, o serie de cercetări au arătat că situaţia de competiţie creată prin densitatea mare pe loc de furajare este stresantă pentru animalele cu o poziţie ierarhică inferioară. În condiţii de stabulaţie liberă, atunci când se hrăneşte, vaca ţine membrele anterioare apropiate, fără a-şi coborî partea anterioară. De aceea, vacile au probleme în a ajunge la hrana administrată la nivelul solului.   Mai multe studii au demonstrat că atunci când aleea de furajare este la un nivel prea jos, posibilitatea accidentării creşte. Prin urmare, este indicat ca nivelul dispozitivului de furajare să fie situat deasupra membrelor anterioare. La vacile de lapte, distanţa accesibilă este de 0,6 metri de la marginea din spate a ieslei, deoarece animalul nu poate ajunge mai departe.   Zona de circulaţie este situată între zona de odihnă şi zona de furajare, pardoseala zonei de circulaţie fiind situată pe plan inferior faţă de zona de odihnă. Această zonă trebuie să fie suficient de largă, astfel încât să asigure circulaţia facilă a vacilor şi să evite incomodarea animalelor aflate în zona de furajare.   Linia tehnică a fronturilor   Fronturile de furajare sunt montate pe pilonii de susţinere a grajdului sau pe pilonii de asamblare. Totodată, fronturile sunt protejate împotriva coroziunii. Dintre acestea, cele mai folosite sunt: frontul de furajare antisufocare, frontul de furajare autocapturant cu arc, frontul pentru furajare din oţel inox (pentru asigurarea celor mai bune condiţii conservării furajelor), frontul de furajare pentru bubaline. Frontul de furajare Antisufocare este uneori indispensabil, pentru a permite un control mai ușor al animalelor, asigurând posibilitatea de imobilizare a acestora în timpul operațiilor periodice de control și tratament. Oferă, prin urmare, mai multă liniște animalului în timpul furajării, reducând fenomenele de stres ierarhic și asigurând totodată o administrare mai constantă și mai uniformă a furajului. Frontul de furajare Rota Extra, cu posibilitate de blocare selectivă a fiecărui animal în parte, permite capturarea exclusivă a animalelor care trebuie supuse tratamentului, eliberând astfel restul cirezii, cu beneficii substanțiale din punct de vedere al confortului animalelor. Dispozitivul antisufocare facilitează deschiderea elementului și ieșire a capului animalului, inclusiv în partea inferioară, evitând astfel ștrangularea, în caz de cădere.   Frontul de furajare autocapturant cu arc este recomandat în special animalelor cu coarne, care ar avea mari dificultăți la intrarea printr-o balustradă de tip convențional.   Frontul de furajare pentru bubaline vizează conformația specială și dimensiunile relative ale gâtului, capului și coarnelor bubalinelor, care fac ca adoptarea fronturilor de furajare capturante să fie deseori problematică. Se recomandă astfel adoptarea frontului de furajare cu două bare, din care bara inferioară este mobilă și cu înălțime reglabilă. Aceasta trebuie să fie deplasată înainte, pentru a asigura o poziționare mai corectă în frontul de furajare și a evita orice risc de vătămare a animalului   Întreținerea liberă a vacilor asigură condiții corespunzătoare de microclimat și confort, cu efecte pozitive asupra capacității de exteriorizare a potențialului productiv. La rândul lor, vițelelor li se recomandă întreţinerea, pe timpul iernii, în stabulație liberă asigurând astfel obținerea celor mai bune rezultate, atât sub raportul creșterii și dezvoltării tineretului bovin, cât și a productivității muncii.