Solul este unul dintre factorii care actioneaza direct sau indirect asupra animalelor domestice. Actiunea indirecta a solului este multipla si influenteaza animalele, prin determinarea calitatii si cantitatii vegetatiei si a apei necesare. Cu o influenta aparte asupra adaposturilor, amenajarilor zootehnice, solul impune amplasarea fermelor, a spatiilor de pasunat, a suprafetelor destinate culturilor furajere si resurselor de apa, pe baza cunoasterii proprietatilor fizico-chimice ale acestuia.

Alegere atenta a terenurilor Alegerea spatiilor destinate cresterii animalelor domestice, este precedata de studii igienice ale solului, efectuate simultan cu evaluari naturale ale apei (nivelul, repartitia precipitatiilor) si vanturilor (directia curentilor dominanti). Limita contaminarii solului este prim-dependenta de regimul ploilor; acestea spala poluantii pe care ii depun ulterior pe sol, ajutand la vehicularea agentilor poluanti spre emisari. Tot ploile sunt cele care favorizeaza contaminarea in adancime, in timp ce la suprafata si la minima adancime superioara poluarea solului poate fi dependenta de vegetatia care il acopera. Chiar daca interesul economic si de protejare a mediului cere ca ingrasamintele artificiale si pesticidele sa ramana cat mai bine fixate in sol, o parte dintre acestea este luata de vant, transportata de ploi sau descompusa in timp, din cauza oxidarii sau a actiunii enzimelor secretate de bacteriile solului. In primul rand, terenurile destinate activitatilor zootehnice trebuie sa fie, pe cat posibil ferite de vanturile dominante, puternice si reci (pentru a evita atmosfera de stepa), optand pentru dealurile opuse acestor curenti. La randul lor, terenurile plane nu sunt recomandate niciunei categorii de exploatatii, cresterea animalelor complicandu-se datorita scurgerii si evacuarii greoaie a apelor meteorice si a dejectiilor. Indiferent de gruparea in exploatatie (pasunat, stabulatie libera, crestere in adapost), sunt recomandate pantele sudice, uniforme, pentru o buna expunere la radiatiile solare. In acelasi timp, exploatarea animalelor trebuie dirijata sub nivelul localitatilor apropiate, prevenind scurgerea dejectiilor spre panza freatica folosita de comunitatea umana. Distanta fata de drumuri a terenurilor destinate animalelor domestice trebuie sa asigure o zona de protectie, care sa previna contactarea unor afectiuni ce pot fi transmise prin intermediul rulajului mijloacelor de transport si a prafului. Normativul sanitar-veterinar privind amplasarea si sistematizarea obiectivelor zootehnice, emis de Ministerul Agriculturii, prevede ca aceste perimetre destinate animalelor domestice sa se afle la mai mult de 22 metri de drumurile nationale, europene si liniile de cale ferata, 20 metri de drumurile judetene si 18 metri distanta de drumurile comunale. Evitarea poluarii solului Efectele atmosferei poluante asupra animalelor au fost studiate, in timp, fiind indeosebi cunoscute efectele metalelor grele si pesticidelor. Actiunea poluanta este intotdeauna corelata cu starea lor de agregare. Pulberile poluante actioneaza direct (pe piele, mucoase, aparatul respirator) si indirect, prin furajele si apa contaminate (in urma consumului, pot aparea intoxicatii acute sau cronice). Solul destinat zootehniei poate fi poluat: - direct, prin deversari de deseuri rurale/urbane sau din ingrasaminte si pesticide aruncate pe aceste terenuri si in apropierea acestora; - indirect, prin depunerea agentilor poluanti, ejectati initial in atmosfera (apa ploilor contaminata cu agentii poluanti spalati, din atmosfera contaminata), prin transportul (de catre vant) a agentilor poluanti sau prin infiltrarea in sol a apelor contaminate. Solul contine toate elementele chimice cunoscute, in proportii diferite, elemente care actioneaza asupra sanatatii oamenilor si animalelor. Excesul sau carentele de elemente minerale produc endemii bio-geo-chimice. Poluarea chimica, produsa prin reziduuri zootehnice, industriale si radioactive sau prin utilizarea substantelor chimice agricole, impune asanarea imediata a suprafetei infestate. Asanarea solului poluat chimic se efectueaza in functie de rezultatele obtinute dupa analizare: indicatorii chimici si biologici, numarul de germeni mezofilici, numarul de paraziti – oua de helmiti. Masurile de asanare implica indepartarea mecanica a poluantilor si dezinfectia solului, efectuata dupa indepartarea reziduurilor solide, de pe suprafata poluata si cea invecinata.