Creştere de populaţie, creştere de producţie, creştere de preţuri, creştere de consum, creşteri pe toate coordonatele industriei mondiale a laptelui, indiferent din ce perspectivă am privi, aceasta ar fi concluzia previziunilor pentru perioada 2013-2020. Unde se va situa România în acest peisaj? La această întrebare va trebui să răspundă fermierii şi procesatorii autohtoni. Deocamdată, să vedem care sunt predicţiile la nivel global.   Factori de influenţă   Recent, a fost dat publicităţii un raport întocmit de OECD-FAO, Food and Agricultural Policy Research Institute (FAPRI) şi US Departament for Agriculture (USDA), document care, pornind de la analiza agriculturii şi a industriei alimentare, la nivel mondial, cuprinde un important capitol în care prezintă previziunile pentru perioada 2013-2020, inclusiv pentru sectorul de lapte şi lactate.   Analiza, precum şi previziunile au fost făcute cercetând următoarele coordonate: Nivelul actual al preţurilor şi presiunea acestora, în termeni nominali; evoluţia producţiei şi a consumului în raport cu creşterea populaţiei; rata de creştere a presiunii pe stocuri; expansiunea globală a consumului; evoluţia inflaţiei şi impactul acesteia asupra întregului lanţ de food; rata de creştere a producţiei; transferul producţiei în ţări emergente; creşterea accentuată a sectorului bioenergetic; nivelul consistent al investiţiilor în agricultură; riscul sistematic al pieţelor, la nivel macroeconomic şi incertitudini ale procesatorilor şi exportatorilor pe pieţele naţionale.   Desigur, întreaga analiză, dar şi previziunile pornesc de la materia primă, în cazul laptelui, de la hrana animalelor. Constatând mari fluctuaţii ale condiţiilor meteorologice din diferite zone ale lumii, se consideră că preţul furajelor va avea un rol covârşitor în formarea preţului laptelui materie primă şi, mai departe, în preţul lactatelor. Ca atare, din acest punct de vedere, se previzionează o creştere estimată la o medie de 8 %.   O altă cauză a creşterii preţului furajelor va fi şi dezvoltarea sectorului bioenergetic, fapt care va diminua cantitatea de furaje, cu influenţă directă în preţ. Cât priveşte piaţa, aceasta este pusă în raport direct cu creşterea populaţiei a cărei rată anuală va fi, până în anul 2020, de 1,2 %.   Se consideră că şi inflaţia, care va avea o evoluţie inegală,  va avea un rol major asupra industriei mondiale a laptelui, dar mai ales în ţările al cărui PIB este mic. Oricum, se consideră că ţările în curs de dezvoltare vor avea cele mai mari probleme, în acest sens, experţii organismelor menţionate mai sus opinând că, în zonele emergente, inflaţia va avea o creştere accelerată. Ultimul factor major, cu impact direct asupra preţurilor, îl va avea majorarea preţului energiei, până în anul 2020 fiind posibilă o creştere pe acest segment de 80 %.   Piaţa mondială în cifre   În ultimii doi ani, piaţa globală a laptelui a cunoscut creşteri ale preţului, în condiţiile unei cereri accentuate de produse lactate. Spre deosebire de alte zone, în emisfera de sud, preţurile s-au stabilizat. În schimb, până în anul 2020, specialiştii FAPRI se aşteaptă ca ele să atingă şi să se păstreze la niveluri ridicate, după o scădere temporară în intervalul 2013-2016.   Astfel, pentru acest interval, se aşteaptă o diminuare a preţului la lapte de la 3.100 de dolari, pe tonă, la 2.950, după care el va urca şi se va stabiliza în apropierea cifrei de 3.150. La rândul lor, însă, preţul principalelor produse lactate vor cunoaşte majorări substanţiale. Până în 2020, se aşteaptă un nivel cu 30 % mai mare la brânzeturi cu 17 % mai mari, pentru unt, după estimările FAPRI, pe când OECD-FAO previzionează doar o creştere de 9 % pentru ambele produse. Producţia de lactate ar urma să se majoreze cu 1,7 %, la nivel mondial, consumul, cu 1,2 %, iar exporturile, cu aproape 2 %, pentru fiecare an care va trece, până în 2020. Pieţele internaţionale vor cunoaşte mari diferenţieri. Astfel, deşi, în momentul de faţă, o serie de mari procesatori care operează la nivel global fac investiţii masive, se consideră că producţia lactatelor din Rusia se va contracta cu până la 10 %, până la finalul perioadei estimate, iar consumul se va diminua cu 6 %. Dar acestea sunt previziunile FAPRI, pentru că, OECD-FAO vorbesc despre o creştere a producţiei de 25 % şi a consumului de 15 %, fapt care este posibil să fie mai apropiat de adevăr, ţinând cont de nivelul uriaş al investiţiilor. Probabil că diferenţele masive dintre previziuni ţin de strategiile de piaţă.   În acelaşi timp, însă, atât FAPTI, cât şi OECD-FAO dau aceeaşi predicţie pentru piaţa Indiei, estimând o creştere anuală a producţiei de 4% şi o majorare anuală de 3% a consumului. Noua Zeelandă va rămâne lider mondial în afacerile cu lapte, în timp ce Uniunea Europeană va resimţi prăbuşirea exporturilor la unt, estimându-se un minus de 15%. Atât FAPRI, cât şi OECD-FAO, aşteaptă o scădere a consumului de lactate, în ţările Uniunii Europene, scădere care va continua şi după anul 2020! Cu totul alta va fi situaţia Statelor Unite, pentru care se previzionează o creştere a producţiei de 5,2 % pe an, şi o creştere anuală a consumului de 2,2 %, de aici rezultând şi o majorare a exporturilor.   Proiecţiile pentru uriaşa piaţă a Chinei sunt, de departe, cele mai spectaculoase. Rapoartele celor trei organisme citate, afirmă că, după ce a fost depăşit momentul de criză al anului 2008, cauzat de scandalul melaminei, producţia şi, mai ales, consumul, au crescut constant, aşteptându-se ca, până în anul 2020, creşterea pe sectorul de producţie să fie de 69% !!! Odată cu acest uriaş plus, se estimează că exporturile de lapte şi lactate ale Chinei să se majoreze şi ele cu 42 %. Pe locul doi, în privinţa exporturilor, se va situa Australia, care va cunoaşte un plus de 60 %. Dar, specialiştii FAPRI susţin în raportul citat că perioada de până în 2020 va reprezenta baza care va face posibilă majorarea exporturilor australiene în viitoarea decadă cu mai mult de 100 %!   În privinţa importurilor, cele mai agresive zone vor fi Rusia şi Japonia, în special la brânzeturi, în timp ce importurile Mexicului se vor atenua. Se consideră că restul teritoriilor vor deveni importatoare consistente de lapte şi produse lactate. Previziunile din rapoartele citate nu fac referire şi la alte state, situaţia Uniunii Europene fiind tratată unitar. Cu toate acestea, după cum am văzut, atâta vreme cât se consideră că la nivel de UE lucrurile nu vor fi prea fericite, cu atât mai rău va fi şi pentru România care, după cum afirmă atât jucători din piaţa locală, dar şi unele estimări internaţionale, va deveni un solid importator de lapte-materie primă dar şi de produse lactate.   Accentul pe sustenabilitate   Din punct de vedere tehnologic, se consideră că, până în anul 2020 dar, mai ales, după această limită, se va pune din ce în ce mai mult accentul pe sustenabilitate, atât în zona de producţie primară, cât şi în cea de procesare şi ambalare. Utilizarea tehnologiilor ”verzi” şi a ambalajelor biodegradabile vor cunoaşte o extindere masivă. Totodată, la nivel de produse, se va merge tot mai accentuat pe fabricarea de lactate sănătoase, cu un conţinut proteic ridicat, la fel cum se aşteaptă creşterea serioasă în zona probioticelor.   Se previzionează investiţii masive şi transferuri de producţie în China, India şi Rusia, precum şi în Mexic şi Argentina. Zona arabă va fi caracterizată de tradiţionalitate, dar se speră o mai accentuată deschidere a acestei pieţe, concomitent cu extinderea colaborărilor cu marile firme occidentale, australiene şi neozeelandeze, în măsura în care vor fi depăşite bariere de ordin politic şi religios.   Deşi, nu se fac referiri detaliate la zona Africii, se consideră că perioada de până în 2020 va fi caracterizată de o continuă tatonare, în vederea investiţiilor ulterioare şi a dezvoltării acestei uriaşe pieţe, odată cu deceniul următor.   La nivel local şi chiar micro, se vorbeşte despre necesitatea susţinerii de politici de sprijin pentru micile afaceri din zona de procesare, pentru o  mai uniformă distribuire a desfacerii şi, desigur, a veniturilor, companiilor multinaţionale revenindu-le sarcina de a asigura necesarul de lapte şi lactate pentru marile grupe de populaţii. Această politică de sprijin va fi mult mai uşor pusă în practică în zonele dezvoltate, în special în Uniunea Europeană, dar se va insista pe susţinerea lor şi pe pieţe precum aceea a Indiei şi a Chinei.