Fermaeye

187

Instrumente economice și normative pentru politica agricolă post‑2025: o abordare integrativă
MeatMilk

Autor

MeatMilk.ro

Distribuie pe

facebooktwitter
article

Introducere

Politica agricolă globală și europeană intră, după 2025, într-o etapă marcată de presiuni climatice, creștere a costurilor și nevoia de sustenabilitate. FAO subliniază că menținerea securității alimentare va necesita o repoziționare a instrumentelor de intervenție publică. România, ca stat membru UE, trebuie să își calibreze politicile astfel încât să maximizeze sprijinul european și să reducă vulnerabilitățile structurale.

Instrumente de politică

Noile direcții pun accent pe trecerea de la subvenții directe la plăți bazate pe performanță și rezultate. Mecanisme precum plățile pentru servicii ecosistemice sau stimulente fiscale pentru fermele cu emisii reduse sunt tot mai utilizate. În paralel, se dezvoltă instrumente financiare de tip fonduri mutuale pentru riscuri climatice și sisteme de asigurare agricolă cu cofinanțare publică.

Analiză tehnică

Modelele economice aplicate agriculturii – precum DSGE (Dynamic Stochastic General Equilibrium) – arată că măsurile axate pe inovare și digitalizare pot genera efecte multiplicatoare în economie. În același timp, evaluările cost–beneficiu sugerează că investițiile în irigații eficiente și tehnologii de precizie au un randament social mai ridicat decât subvențiile tradiționale.

Impact pentru România

Pentru România, provocarea majoră rămâne fragmentarea terenurilor și competitivitatea redusă a fermelor mici. Adoptarea unor plăți pentru rezultate ar putea stimula asocierea și eficientizarea. De asemenea, integrarea tehnologiilor digitale (teledetecție, management de date agricole) poate contribui la o mai bună targetare a sprijinului. Fondurile de tranziție verde pot fi o șansă de modernizare dacă sunt orientate către fermele care îmbină productivitatea cu sustenabilitatea.

Concluzie

Politica agricolă post‑2025 va fi definită de echilibrul între sustenabilitate, reziliență și eficiență. România trebuie să utilizeze instrumente moderne, să reducă dependența de plăți directe și să susțină inovarea instituțională. O abordare integrativă, bazată pe rezultate, poate transforma agricultura românească într-un vector de competitivitate și securitate alimentară regională.

(Foto: Freepik)

Ai aflat ceva nou din acest articol?

Articolul anterior
Articolul urmator

Citește și:

Ești gata să-ți dezvolți afacerea ?

Abonează-te la newsletter-ul nostru pentru a fi la curent cu cele mai noi știri.