Declarațiile recente ale ministrului Agriculturii, Florin Barbu, readuc în atenție una dintre problemele structurale ale sectorului agroalimentar românesc: diferența majoră dintre prețul plătit fermierului și cel achitat de consumator în supermarket, precum și rolul intermediarilor în accesul produselor românești la raft.

Ministrul a afirmat public că unii fermieri români ajung să își comercializeze producția prin intermediul unor firme înregistrate în alte jurisdicții, inclusiv în Cipru, pentru a putea intra în lanțurile de retail din România. În acest context, el a solicitat Consiliului Concurenței analizarea mecanismelor comerciale care influențează accesul producătorilor locali pe piața supermarketurilor.

Potrivit datelor prezentate de ministru, la poarta fermei porcul se vinde în jurul valorii de 4,3 lei/kg, în timp ce în retail carnea poate ajunge la 20–28 lei/kg. Diferența reflectă costurile de procesare, logistică, transport, depozitare și distribuție, precum și adaosurile comerciale din fiecare etapă a lanțului alimentar. Totuși, discrepanța ridică întrebări privind echilibrul dintre actorii economici implicați.

Situația apare într-un context dificil pentru sectorul suin din România. Conform datelor Eurostat, producția de carne de porc a României a fost de aproximativ 263.000 de tone în 2023, în scădere față de perioadele anterioare, în principal pe fondul impactului pestei porcine africane și al restructurării sectorului. În același timp, consumul intern depășește semnificativ producția națională.

Mai multe analize de piață arată că România acoperă din import o mare parte din necesarul de carne de porc, în unele estimări peste 70–80% din consum. Produsele provenite din state cu producție mare, precum Spania sau Germania, ajung frecvent pe rafturile supermarketurilor, accentuând competiția pentru producătorii locali.

Ministrul Agriculturii a atras atenția și asupra modului în care unele produse sunt comercializate sub branduri create de intermediari, deși provin de la producători români. În aceste condiții, companii cu capacități importante de producție pot ajunge să depindă de intermediari pentru accesul la retail.

Discuția privind funcționarea lanțului alimentar este relevantă pentru întregul sector agroalimentar. În lipsa unor mecanisme solide de integrare pe lanț – cooperative, contracte directe cu retailul sau investiții în procesare și distribuție – fermierii rămân vulnerabili la fluctuațiile pieței și la poziția dominantă a marilor cumpărători.

Investigația solicitată Consiliului Concurenței ar putea aduce clarificări privind structura relațiilor comerciale din piață. Pentru agricultura românească, rezultatul este important nu doar din perspectiva concurenței, ci și a capacității de a menține producția internă într-o piață europeană caracterizată prin mobilitate ridicată a produselor și competiție intensă.

(Foto: AI GENERATED)