254
Ieri, Parlamentul a adoptat așa-zisa ”Lege a mirosurilor”. Imediat, asociațiile profesionale au ripostat, anunțând serii de reacții. Începând de la fermieri și terminând cu firme din Industria cauciucului, toată lumea anunță intervenții pe lângă Președinție, în încercarea de a-l determina să nu promulge legea.
Răspunsul președintelui Klaus Johannis va fi definitoriu pentru viitorul autohnton: Promulgarea va însemna angajamentul instituționalizat al României de a urma Calea europeană, așa cum e ea trasată la Bruxelles și Strassbourg. Retrimiterea la Parlament, pentru reformulări utile, nu va însemna altceva decât o amânare și atât, dar nimic mai mult. Dar, fiți atenți, chiar dacă România nu ar fi adoptat această lege, în fond, secvențială, pentru problemele de mediu, tot n-ar fi avut ce face, pentru că viitorul este trasat.
Eu nu spun că legea e bună. Și nici nu spun că strategiile europene sunt bune. Dar nu pot să nu bag de seamă că ele vorbesc despre un viitor în concordanță cu principiile durabilității, nu cu ale profitului cu orice preț. Ce nu spun asociațiile profesionale, ori ce nu vor să discute temeinic, sunt prevederile Tratatului ”Green Deal” și, referitor la domeniul nostru de interes, ce conține noua Strategie alimentară europeană, care este parte a ”Green Deal”. Nediscutarea serioasă a acestor subiecte indică teama, potrivit rețetei care spune că ”dacă nu vorbești despre un lucru, el nu există”.
Dar el există! El, ”Green Deal”, există, va intra în vigoare și va fi aplicat. Și noua Strategie există și va fi aplicată. Și revista Meat.Milk există, și nu degeaba o amintesc în propriul beneficiu de imagine, pentru că a fost și este singura revistă de specialitate care publică de luni de zile (de fapt, ani), știri și articole pe această temă, atrăgând atenția celor implicați, că nu le va fi bine deloc, în viitor.
Ce nu există, într-adevăr, sunt investițiile reale în măsuri de mediu la niveluri acceptabile pentru viitor. Nici nu contează dacă sunt sau nu bani, dacă au fost sau nu bani, ele nu s-au făcut. E drept, majoritatea fermelor și companiilor din România respectă normele de mediu existante la nivel național și european din acest moment. Dar, ca bază pentru viitor, ele reprezintă prea puțin.
De aici, teama cea mare, aceea că proprietarii de ferme și fabrici vor fi obligați să investească în acest domeniu, al mediului, iar păstrarea în bugetul 2021-2027 a procentului de 40 %, pentru mediu, ca obligativitate de investiție, în ciuda unor zvonuri de reducere, din toamna trecută, spune multe pentru intențiile Uniunii Europene.
Și, din teama asta, răzbate gândul renunțării. În fond, oamenii din domeniu nici nu sunt de acuzat: decât să dea bani pe ceva în care nu cred, diminuându-și câștigul, mai bine închid afacerea și trăiesc, ei și familiile lor, din ce au agonisit până acum. Dar, să nu vă mirați că, în acest fel, vor rămâne pe piață doar cei care se angajează cu adevărat în programele tip ”Green”.