Tendință orientată spre evitarea riscurilor Tendinţa managerilor de a-şi asuma riscuri este variabilă, fiind dependentă atât de context, cât și de variaţiile individuale de comportament, generate la rândul lor de experienţă şi individualitatea decidentului. Din această perspectivă, managerii ar putea fi încadraţi în trei categorii majore: 1-Managerii care evită riscurile2-Managerii care își asumă riscuri3-Manageri care domină riscurile Potrivit cercetărilor, importanţa factorilor subiectivi confirmă tendinţa generală de evitare a riscurilor, în detrimentul asumării responsabile şi creative, situaţie care justifică lipsa interesului spre dezvoltarea strategiilor de gestionare a riscului. Soluţiile oferite de specialiștii în managementul riscului sunt rezultatul unei optici constructive, care abordează tematica riscului realist, însă nu ca o ameninţare, ci, mai degrabă ca o oportunitate. De aceea, se consideră că gestionarea atentă, corectă, creativă, propusă de specialiști, poate conduce nu doar la performanţă, în direcţia profitabilităţii, indicând direcţii inovatoare de orientare a afacerilor, în contextul schimbării dinamice, caracteristice secolului XXI. În oarecare contradicţie cu atitudinea specialiștilor faţă de tematica riscului în afaceri, cercetarea a relevat faptul că, în practica de afaceri, tendinţa generală este aceea de evitare a riscului, în detrimentul acceptării acestuia. Evitarea riscului reprezentat de un mediu nesigur se realizează prin negocierea de contracte care amortizează nesiguranţa, sau prin întârzierea deciziilor, sau a delegării de competențe. În viața reală, managerii par să evite înfruntarea riscului, pe care îl consideră un fenomen care poate fi controlat. Viziunea lor asupra riscului pare a fi uşor diferită de cea existentă în teoria deciziei, fiind mai putin precisă. Ca urmare, se pare că managerii măsoară rar riscul unei opţiuni, după variaţia distribuţiei probabilităţilor rezultatelor posibile, aparând cel puţin trei trăsături caracteristice: 1-Majoritatea managerilor nu consideră incertitudinea unui randament pozitiv ca fiind un aspect important al riscului. Posibilităţile de câştig au o importanţă capitală pentru evaluarea atracţiei unei opţiuni, iar ideea riscului este asociată unui rezultat negativ. 2-Riscul nu este pentru manager un concept probabilistic. Majoritatea managerilor consideră incertitudinea un factor de risc, iar amploarea posibilelor rezultate nesatisfacătoare sunt pentru ei un element marcant. De aceea, managerii evaluează riscul pe care și-l asumă mai mult în funcţie de valori cheie, şi nu în funcţie de ajutorul oferit de informatică sau de teoria probabiliăţtilor.3-Majoritatea managerilor nu urmăresc să reducă riscul la un singur element cuantificabil, deşi caută o anumită precizie în estimarea riscului pe bază de calcule numerice. Conştienţi de aspectele multiple ale riscului, managerii nu consideră exprimarea riscului printr-o cifră unică sau o serie statistică. Interpretarea tipologiei deciziilor Teoria luării deciziei consideră trei situaţii specifice:
3) Deciziile luate în condiţii de risc. Fiecare acţiune conduce la o serie de rezultate posibile, fiecare rezultat apărând cu o probabilitate care ar putea fi cunoscută sau estimabilă. Decizia luată în condiţii de risc implică o evaluare a alternativelor şi a consecinţelor acestora, în condiţiile în care efectele acestora nu sunt cunoscute cu siguranţă. Cursul optim de acţiune va fi cel care relevă valoarea probabilă sau anticipată a rezultatului. În condiţiile în care deciziile din prezent sunt luate având în vedere evenimente viitoare, avantajele oferite de un corect management al riscurilor pot fi imense: -anticiparea condiţiilor de piaţă-avantaj competiţional-înţelegerea mediului intern şi extern în care firma îşi desfăşoară activitatea-anticiparea situaţiilor de criză şi evitarea fraudelor. Ponderea situaţiilor decizionale în condiţii de risc Ponderea situațiilor decizionale în condiții de risc şi incertitudine este relativ scăzută, faţă de considerabila proporţie a deciziilor adoptate în condiţii de certitudine, fapt care reconfirmă o anume constanţă în atitudine, referitoare la aversitatea faţă de risc a managerilor români. Cercetarea a relevat faptul că toate cerinţele pe care procesul decizional ar trebui să le întrunească sunt următoarele: -decizia trebuie să fie fundamentată ştiinţific-decizia trebuie să fie “împuternicită”, nu doar adoptată la nivel managerial adecvat -autoritatea formală a deciziei nu este suficientă, fiind absolut necesară autoritatea cunoştinţelor -deciziile trebuie să fie integrate și armonizate în ansamblul celorlalte decizii luate sau proiectate a se lua, în consens cu strategia companiei -decizia trebuie să se încadreze în perioada optimă de elaborare şi de aplicare -decizia trebuie formulată clar, concis, să conţină obiectivul şi principalii parametrii operaţionali, indicarea obiectivului, concomitent cu modalitatea de acţiune preconizată, resursele alocate, responsabilităţile atribuite pentru aplicarea deciziei şi durata sau termenul de aplicare.Necesitatea asumării științifice a riscului Iminenţa şi inevitabilitatea riscului sunt unanim recunoscute. Cercetarea a urmărit să identifice noile provocări ale mediului de afaceri românesc și capacitatea de adaptare a managementului firmelor româneşti la cerinţele managementului riscului. În aceste condiţii, noile imperative ale managementului, au fost identificate în condiţiile iminenţei riscului şi a diversificării, precum și a creşterii potenţialului de risc, asociat derulării afacerilor într-un mediu tot mai complex, mai dinamic şi supus shimbării. Inevitabilitatea riscului este apreciată atât de manageri, cât şi de viitorii manageri. Dintre aceștia, tinerii admit că riscul este „umbra afacerii”, în proporţie majoritară, faţă de manageri maturi, care acceptă inevitabilitatea riscului întro formulare mai ponderată. În opinia managerilor, zonele de maximă expunere faţă de risc, ale mediului economic românesc al etapei actuale ar fi în primul rând zona informaţională şi zona organizaţională, dar influenţe puternice sunt percepute ca provenind şi din zonele politică şi financiară. Realizarea unui management coerent faţă de risc implică analiza sistemică a riscurilor şi aplicarea tehnicilor care ţintesc diminuarea pierderilor potenţiale la care pot conduce. Principiile fundamentale aplicabile în management, în noile condiţii ale dezvoltării riscului în afaceri, ar putea fi sintetizate sub forma următoarelor imperative: 1-Suficienţa competenţelor cheie 2-Suficienţa resurselor şi proceselor 3-Independenţa partenerilor cheie 4-Contabilitate clară 5-Educaţie continuă şi discernământ 6-Transparenţă 7-Validare externă. (Cf.D.Andron „Risk management in modern business organizations in the macroeconomic context of European integration”, Education and Academic Research Structures of the Knowledge based Society, Universitatea “Alma Mater” Sibiu)