În industria laptelui, costul unitar de procesare (€/litru) este influențat de mai mulți factori operaționali: prețul materiei prime, eficiența energetică, nivelul de automatizare, randamentul liniilor de procesare și pierderile tehnologice. O fabrică medie din România prelucrează zilnic între 30.000 și 100.000 litri de lapte, necesitând echipamente de pasteurizare HTST, sisteme CIP și unități moderne de omogenizare.

Reducerea costurilor începe cu analiza parametrilor critici: consumul de energie electrică (kWh/tonă), consumul de apă (litri/litru procesat), pierderile pe flux (în % din volumul de intrare) și uzura liniilor. Implementarea soluțiilor SCADA pentru monitorizarea proceselor în timp real poate duce la scăderi de 8–15% a pierderilor tehnologice.

Un exemplu eficient îl reprezintă trecerea de la ambalaje clasice (PET sau sticlă) la ambalaje multilayer carton (TetraPak), care reduc costurile logistice și oferă un termen de valabilitate extins fără refrigerare. De asemenea, cogenerarea cu biogaz sau panouri fotovoltaice pe halele de producție aduc economii de 20–30% la energia electrică în sezonul cald.

Conform datelor MADR, din cele aproximativ 280 de unități autorizate sanitar-veterinar în sectorul laptelui, mai puțin de 40% au fluxuri complet automatizate. Accesarea fondurilor prin PNDR, AFIR sau PNRR este esențială pentru retehnologizare, în special pentru unitățile sub 50.000 litri/zi.

Implementarea sistemelor de trasabilitate (de tip ERP + coduri QR) și a certificărilor IFS/ISO 22000 nu doar că optimizează controlul calității, dar sunt o condiție necesară pentru accesul în retailul modern sau la export. Eficiența economică devine astfel strâns legată de conformitatea tehnologică și documentară.

(Foto: Freepik)