Proteinele alternative prezintă un interes din ce în ce mai mare datorită potențialului lor de a îmbunătăți securitatea alimentară și de a reduce impactul asupra mediului al producției de alimente și furaje.

Convențional sau alternativ?

Studiul, întreprins pentru Grupul UE pentru viitorul științei și tehnologiei, a evaluat starea actuală și perspectivele viitoare ale producției de proteine la nivel global și UE până în 2050, se arată în studiul ”Sursele alternative de proteine pentru alimente și furaje”, citat de AllAboutFeed.

Studiul s-a concentrat pe sursele convenționale și alternative de proteine pentru alimente și hrana pentru animale, având în vedere previziunile care arată nevoia crescută de proteine ​​convenționale până în 2050 și faptul că schimbările climatice necesită explorarea scenariilor neliniare și a echilibrului proteinelor alternative la nivel global și UE. amestec de proteine.

4 proteine alternative

Cercetarea, realizată de Arcadia International EEIG, a analizat 4 proteine alternative – alge, insecte, fermentație microbiană și carne de cultură – comparându-le cu sursele convenționale pe care le pot înlocui, în ceea ce privește nevoile lor relative de energie, impactul asupra mediului, conținutul nutrițional și potențialul lor de a fi utilizate ca înlocuitori ai proteinelor convenționale în alimente și furaje în UE.

De asemenea, a fost explorat nivelul actual de cercetare și dezvoltare în cele 4 alternative, împreună cu pregătirea tehnologică și comercială și capacitatea industrială.

Obstacole și oportunități de dezvoltare

Studiul a explorat, de asemenea, obstacolele de reglementare și tehnice în calea și oportunitățile de dezvoltare a proteinelor alternative care ar putea fi luate în considerare de factorii de decizie din UE pentru sprijinul direcționat pentru creșterea sectorului.

La nivel global, majoritatea proteinelor dietetice sunt vegetale (57%), urmate de surse de origine animală, dar acest lucru se schimbă atunci când ne uităm la proteinele dietetice europene (55-60% din surse animale).

Totalul proteinelor alternative consumate în 2020 (inclusiv alternativele pe bază de plante) a fost de 13 milioane de tone metrice sau aproximativ 2% din piața proteinelor animale. Contribuția exactă a algelor, insectelor, produselor fermentate microbian și a cărnii de cultură este necunoscută, dar se estimează că reprezintă o mică parte din total.

Surse de proteine pentru hrana animalelor

Sursele de proteine utilizate în hrana animalelor sunt atât necomestibile, cum ar fi iarba, cât și comestibile pentru oameni (cereale și leguminoase). UE este aproape 80% autosuficientă pentru sursele de proteine furajere și are o aprovizionare amplă de furaje grosiere, care este sursa primară de proteine furajere, dar mai puține în proteine. Însă, UE produce doar un sfert din făinurile oleaginoase bogate în proteine, care reprezintă 27% din totalul proteinelor furajere din UE. Acest deficit de proteine furajere a fost un argument cheie pentru reconsiderarea surselor de proteine furajere din UE în ultimii ani.

Impactul asupra mediului al proteinelor actuale

Impactul asupra mediului al echilibrului actual de proteine, în special al producției de proteine de origine animală, este substanțial. La nivel global, peste 3/4 din terenurile agricole și aproximativ 2/3 din gazele cu efect de seră din agricultură sunt asociate cu alimente de origine animală. Schimbările climatice prezintă riscuri suplimentare pentru echilibrul actual de proteine.

Privind în 2050, raportul consideră că consumul convențional de proteine va crește cu 57% pentru carne și 48% pentru lactate, presupunând creștere economică și creșterea veniturilor, în special în Asia. Cu toate acestea, impactul schimbărilor climatice asupra producției de alimente, care afectează deja producția de proteine la nivel mondial, necesită să ne gândim la scenarii neliniare.

Se estimează că proteinele alternative reprezintă 11% din piața mondială de proteine pentru alimente până în 2035, alternativele pe bază de plante dominând în această perioadă. Sursele alternative de proteine din alge, insecte, fermentație microbiană și carne de cultură sunt, de asemenea, proiectate să contribuie la echilibrul proteic.

Evaluare

Insectele, fermentația microbiană și carnea de cultură necesită toate materii prime, care contribuie la impactul asupra utilizării terenului. Cu toate acestea, toate proteinele alternative analizate au demonstrat o utilizare echivalentă sau mai mică a terenului în comparație cu proteinele convenționale pe care le pot înlocui, algele, insectele și proteinele microbiene (în special bacteriile oxidante de hidrogen) fiind deosebit de eficiente în ceea ce privește utilizarea terenului.

Eforturile de identificare și utilizare a surselor de materie primă mai puțin impactante pentru proteine alternative pot reduce și mai mult impactul asupra utilizării terenurilor.

Utilizarea apei

Analiza utilizării apei în proteine alternative a arătat că algele, în special microalgele și macroalgele cultivate în apa de mare, demonstrează rezultate fără echivoc mai bune în comparație cu proteinele convenționale.

Există, de asemenea, loc de îmbunătățire pentru fermentația microbiană și carnea de cultură, aceasta din urmă fiind setată să utilizeze mult mai puțină apă decât producția de carne de vită și cantități potențial comparabile cu producția de pasăre.

Emisii de gaze de seră

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) este o provocare majoră, dar proteinele din plante ar putea juca un rol, se arată în raport. Ca surse de hrană, producția de alge are ca rezultat mai multe emisii decât producția de soia, în timp ce producția de insecte este comparabilă cu cea a altor surse de hrană.

Când vine vorba de mâncare, toate alternativele demonstrează Emisiile de GES mai scăzute în comparație cu producția de carne de vită și lactate, deși carnea de cultură poate avea emisii comparabile cu cele mai eficiente sisteme de producție de pasăre.

Profilul nutritiv al proteinelor alternative

Profilul nutritiv al proteinelor alternative contează pentru capacitatea lor de a înlocui sursele convenționale în alimentația umană sau animală. Unele dintre sursele alternative de proteine oferă un profil de macronutrienți benefic în comparație cu proteinele convenționale de origine animală.

Microalgele și insectele au un conținut de proteine mai mare decât omologii lor convenționali, deși digestibilitatea este mai mică. De asemenea, au un conținut mai mare de fibre. Conținutul de grăsimi din alge și micoproteine este mult mai mic decât sursele convenționale de proteine ​​de origine animală.

Algele conțin și acizi grași sănătoși în concentrații mari. Se presupune că carnea de cultură oferă același profil de macronutrienți ca și produsele din carne convenționale pe care le-ar putea înlocui, dar fezabilitatea acestei ipoteze rămâne incertă. Proteinele alternative au profiluri avantajoase când vine vorba de conținutul lor de micronutrienți.

Algele, insectele și micoproteinele pot oferi toate vitaminele și mineralele cheie în proporții mai mari decât proteinele convenționale. Cu toate acestea, este încă incert modul în care prelucrarea afectează acești micronutrienți și, prin urmare, biodisponibilitatea lor. Biodisponibilitatea micronutrienților la insecte s-a dovedit a fi echivalentă sau mai mare decât a cărnii de vită.

Conținutul nutrițional și alte considerații, cum ar fi prețurile și sprijinul consumatorilor, sugerează că carnea de cultură și proteinele alternative fermentate ar putea înlocui carnea și lactatele în UE. Algele și insectele ca alimente au cel mai mare potențial ca ingrediente alternative în produsele cu mai multe ingrediente, presupunând, de asemenea, probleme de acceptare a consumatorilor.

Ambele alternative prezintă unele riscuri pentru siguranța alimentară/alergenicitate care trebuie abordate prin procesare sau în timpul etapelor de producție. Insectele și algele au, de asemenea, potențialul de a înlocui o proporție de furaje în sectoarele de acvacultură, monogastric și rumegătoare.

Cercetare și Dezvoltare

Au avut loc investiții în cercetare și dezvoltare, iar insectele, algele și micoproteinele au metode de producție și procesare bine stabilite și multiple aplicații pe piață, ajungând astfel la tehnologie avansată și pregătire comercială. Insectele ca sursă de hrană și algele ca sursă de hrană au atins niveluri mai ridicate de pregătire comercială în comparație cu proteinele recombinate și carnea de cultură.

Produsele lactate fermentate microbian au atins maturitatea comercială, dar nu sunt încă disponibile pe scară largă pe piață.

Raportul spune că în UE, sectorul algelor are potențial de creștere, dar necesită investiții în infrastructură pentru a depăși limitările de procesare. Industria insectelor se extinde pentru a satisface cererea în creștere și pentru a promova circularitatea.

Carnea de cultură este încă într-un stadiu incipient, în timp ce capacitatea industrială insuficientă de calitate alimentară este un blocaj cunoscut pentru fermentația microbiană, atât în UE, cât și în alte părți.

Provocări

Deși sursele alternative de proteine prezintă oportunități de consolidare a securității alimentare în Europa, ele se confruntă cu obstacole considerabile:

Extinderea tehnologiilor

Realizarea viabilității comerciale față de sursele convenționale subvenționate

Extinderea capacității de procesare și producție

Reducerea inputurilor și a costurilor

Abordarea limitărilor de infrastructură

Navigarea reglementărilor complexe

Intervențiile propuse includ:

Finanțarea direcționată a cercetării pentru a avansa tehnologiile și a aborda lacunele de cunoștințe

Investiții de politică industrială în infrastructură și procesare

Încorporarea considerațiilor de mediu în procesele de aprobare de reglementare