În 2026, prețul cărnii nu mai reflectă în mod direct costul de producție, așa cum se întâmpla în ciclurile economice anterioare. Deși inputurile rămân la niveluri ridicate, capacitatea de transfer a costurilor către consumator este limitată de structura pieței și de comportamentul cererii.

Mecanismul este economic și comercial. Costurile cu furajele, energia, forța de muncă și conformarea legislativă rămân structural ridicate, însă consumul este prudent, iar retailul exercită o presiune constantă asupra prețurilor. În acest context, procesatorii absorb o parte tot mai mare din creșterea costurilor, ceea ce comprimă marjele chiar și în absența unor șocuri majore de piață.

Datele Eurostat indică o decuplare parțială între evoluția costurilor de producție și prețurile la consum în mai multe state membre ale Uniunii Europene. Conform FAO, această tendință este specifică piețelor mature, unde elasticitatea cererii limitează posibilitatea de majorare a prețurilor. Pentru România, în 2026, diferența dintre cost și preț devine o problemă structurală, nu una conjuncturală.

Implicația este clară: competitivitatea în sectorul cărnii depinde tot mai mult de eficiența internă, controlul costurilor și capacitatea de adaptare la presiunea comercială, nu de simple ajustări de preț.

(Foto: Freepik)