Folosirea încrucişărilor, ca mijloc de sporire a producţiei de carne, prin mărirea şi exploatarea fenomenului de heterozis, rămâne una din problemele de mare actualitate şi de perspectivă ale creşterii taurinelor, pe plan mondial şi naţional. The main crossbred between cattle breeds Using crossbreeding in order to increase meat production by increasing and exploiting heterosis phenomenon remains one of the current and future issues of cattle breeding, globally and nationally.Rase mixte, cu tauri din rasele de carne Răspunzând cerinţei pieţei mondiale pentru o carne mai slabă, cu un raport mai favorabil proteine-grăsimi, crescătorii din marile ţări producătoare de carne de vită au trecut la folosirea tot mai intensă a încrucişării industriale a vacilor şi viţelelor din rasele mixte sau de lapte, cu tauri din rasele precoce de carne moderne, cum ar fi: Aberdeen-Angus, Charolaise, Limousine, Blonde d’Aquitaine, Blanc Belgian Blue, Piemontese, Simmental (tipul de carne) s.a. Folosirea acestui gen de încrucişări este deosebit de actuală pentru ţara noastră, în scopul valorificării efectivului de peste un milion de vaci din gospodăria ţărănească, animale care nu participă la cota de lapte impusă de Uniunea Europeană. Din studiul literaturii de specialitate, a rezultat că în România au fost întreprinse relativ puţine cercetări pentru testarea capacităţii combinative a raselor autohtone cu rase specializate în producţia de carne, în special cu rasele moderne. Nu este însă obligatoriu să se apeleze la vaci de rasă, specializate pentru producţia de carne, însă viţeii produşi trebuie să aibă o genetică superioară. Mamele lor pot face parte din orice rasă, fie că aceasta este mixtă (de carne şi lapte), fie că este numai de lapte sau de rasă comună, primitivă, mai mult sau mai puţin ameliorată cu alte rase. Dacă vom împerechea vacile cu tauri din rasele de carne, se vor obţine viţei cu o genetică modificată faţă de rasa din care face parte mamele acestora. Indivizii rezultaţi sunt hibrizii şi au o înfăţişare morfologică şi funcţională cel puţin intermediară faţă de ambii părinţi. Mai precis spus, numai unele dintre caracteristicile biologice se manifestă la valori egale cu media părinţilor, în timp ce altele se manifestă la hibrizi cu mai multă vigoare, decât la părinţii acestora. Plusul de valoare care se manifestă la hibrizi, peste media caracterului părinţilor, se numeşte în genetică “vigoare hibridă” sau “fenomen heterozis”. Reiese că, în cazul încrucişării vacilor de lapte cu tauri din rasele de carne, se obţin viţei hibrizi de carne la care, cel puţin masa musculară, viteza de creştere şi, implicit, cantitatea de carne şi calitatea carcaselor se vor apropia foarte mult de cele existente la rasa tatălui. În plus, datorită vigorii hibride, viţeii obţinuţi vor fi mai viguroşi din punct de vedere biologic, vor fi mai rezistenţi la îmbolnăviri şi vor supravieţui într-o proporţie mai mare, până la vârsta de sacrificare. Alegerea taurilor şi producerea efectivului destinat hibridării Dintre rasele de taurine de carne, care se pretează a fi utilizate la încrucişări cu vacile existente în România, amintim: Charolaise, Limousine, Alb Albastru Belgian, Piemontese şi Aberdeen Angus. Toate acestea au caracteristici comune: cresc repede, valorifică foarte bine furajele, au carcase de calitate superioară, iar proporţia de carne în carcasă este evident mai ridicată decât la celelalte rase. La toate aceste rase, se manifestă, într-un grad mai mic sau mai mare, aşa-numitul efect “culard” sau “coapsă dublă”. Dintre toate rasele de carne, numai rasa Alb Albastru Belgian şi Piemontese posedă coapsă dublă cu o frecvenţă foarte ridicată. Animalele, fiind homozigote pentru această genă (primită de la ambii părinţi), o transmit la jumătate din descendenţa lor hibridă. Tatonările experimentale, efectuate pentru a confirma eficienţa hibridării raselor autohtone cu tauri din rasele Piemontese şi Alb Albastru Belgian au scos în evidenţă faptul că hibrizii obţinuţi din astfel de încrucişări sunt net diferiţi de rasa mamelor. La naştere, dimensiunile cele mai dezvoltate, în raport de rasa maternă (animalele adulte) au fost perimetrul fluierului, pentru toate loturile, urmate de cele de înălţime, de lungime şi apoi cele de lărgime. Dintre dimensiunile analizate, intensitatea cea mai mare de creştere o prezintă dimensiunile de lărgime, apoi cele de lungime, de înălţime şi (pe ultimul loc) se situează perimetrele. Atât intensitatea de creştere, cât şi coeficientul de creştere, pentru toate dimensiunile corporale măsurate este mai mare la metişii rasei Charolaise cu Bălţata Românească şi Limousine cu Bălţata Românească. Dezvoltarea corporală a metişilor din loturile experimentale este superioară raselor materne, evidenţiind aptitudini pronunţate pentru producţia de carne, în special metişii Charolaise cu Bălţata Românească şi Limousine cu Bălţata Românească. Rezultatele obţinute din experienţele de încrucişare a raselor Bălţata Românească şi Bălţata cu Negru Românească, cu rase specializate pentru carne, justifică utilitatea acestor încrucişări industriale, în scopul îmbunătăţirii producţiei de carne de taurine. Metişii raselor Bălţata Românească, în special, cu rasele Charolaise şi Limousine au realizat sporuri medii zilnice de peste 1.000 g/zi, iar la vârsta de 18 luni greutăţi corporale de peste 600 kilograme, încadrându-se în tipul morfologic al animalelor de carne. Pentru a evita impurificarea raselor autohtone şi pentru a nu le diminua puterea de adaptare sau de a le scădea rezistenţa la îmbolnăviri, este recomandată folosirea acestora pentru a obţine numai viţei şi viţele hibride pentru vânzare (când acestea ating greutăţi  de 300-400 kilograme). Aceasta înseamnă că efectivul din dotare trebuie reprodus în “rasă pură”. Respectiv, fiecare vacă deţinută trebuie înlocuită atent cu o fiică a acesteia, a cărui tată să facă parte din rasa proprie. Restul viţeilor, care vor fi produşi într-o zoofamilie, vor fi cu toţii hibrizi proveniţi din încrucişare cu tauri din rase de carne. Este de la sine înţeles că o astfel de tehnologie nu poate fi transpusă în fapt decât prin însămânţare artificială, cu material seminal congelat. Acest lucru este uşor de realizat, în prezent, fiecărei localităţi rurale fiindu-i arondat cel puţin un tehnician specializat în însămânţarea artificială a animalelor.