Operaţiune tehnologică cu grad ridicat de complexitate şi dificultate, mulsul este deosebit de important, solicitând totodată efort fizic mare şi cheltuieli energetice care nu pot fi neglijate. Prin efectuarea conformă a operaţiunii se urmăreşte evacuarea întregii cantităţi de lapte ce poate fi muls, obţinerea unui produs cu calităţi igienice superioare, prevenirea rănirii ugerului şi a îmbolnăvirii vacilor (prin transferul microorganismelor patogene de la vacile bolnave la cele sănătoase) şi folosirea raţională a forţei de muncă.   Baze esenţiale ale mulgerii raţionale“La începuturi, cantitatea de lapte produsă de vacă trebuia să ajungă viţelului în perioada în care încă nu îşi putea procura singur toată hrana necesară. Asta însemna probabil cam 6-8 litri pe zi. Producţia de lapte devenea din ce în ce mai redusă, odată cu înaintarea în vârstă a viţelului, iar apoi (când noul viţel din pântecele mamei devenea deja măricel) ugerul seca de tot. În ziua de azi, o vacă bună în formă maximă dă 35 litri de lapte pe zi, recordul mondial fiind chiar 80 litri/zi. Asemenea performanţe au fost obţinute prin tot felul de trucuri, însă premisele genetice trebuie să existe. Vaca din vechime nu ţi-ar fi dat 15 litri de lapte, nici să o ameninţi cu parul. Şi reversul este valabil: un animal cu cele mai bune premise genetice va da puţin lapte, dacă condiţiile de viaţă sunt proaste.” (dr. Daniel Ulrich)   În prezent, se impune respectarea unei mulgeri raţionale a vacilor pentru exteriorizarea capacităţii productive a acestor animale, în ceea ce priveşte cantitatea de lapte şi conţinutul în grăsime al acestuia, dar şi pentru obţinerea unui lapte superior din punct de vedere igienic, fără a afecta sănătatea animalului, în condiţii corespunzătoare de productivitate a muncii (indiferent de tehnologia sau sistemul de muls).   Numărul de mulsori este stabilit în funcţie de vârsta, nivelul productiv al vacilor şi stadiul lactaţiei acestora. Prin mărirea numărului de mulsori (de la două la trei pe zi), cantitatea de lapte de la primipare creşte cu 15-25% pe zi, iar la multipare cu 10-15%, mărindu-se astfel şi conţinutul în grăsime al laptelui. De asemenea, o trecere de la două la trei mulsori pe zi e justificată doar dacă plusul de producţie obţinut justifică investiţiile economice suplimentare (energie, forţă de muncă etc). Este recomandat să fie mulse de trei ori pe zi vacile cu producţii zilnice de peste 20 de litri şi primiparele (indiferent de performanţe productive) aflate în primele trei luni de lactaţie.   Frecvenţa mulsorilor este fixată în raport direct cu intensitatea proceselor de secreţie a laptelui la nivelul glandei mamare, vârsta vacii, stadiul lactaţiei şi dinamica acumulării laptelui în uger (între mulsori). Secreţia laptelui la nivelul glandei mamare reprezintă un proces continuu, dar derulat cu intensitate diferită. Secreţia este intensă după muls, scăzând pe măsură ce creşte presiunea intrintramamară; într-o astfel de situaţie extremă, procesul de sinteză al laptelui încetează. Cu precădere, procesul de sinteză al laptelui se menţine la nivel ridicat, timp de 14 ore după muls, fiind suficiente două mulsori pe zi, la majoritatea vacilor. Intervalul dintre mulsori este apreciat pozitiv în jurul a 12 ore, atunci când sunt efectuate două mulsori pe zi. Este intervalul care face posibilă obţinerea unor producţii mari de lapte de la vacile cu un volum redus al ugerului, dar cu potenţial productiv ridicat. Practica arată că acest interval nu poate fi totuşi respectat în toate exploataţiile, deoarece se prelungeşte programul fermierilor. Cercetările au evidenţiat că, exceptând vacile cu producţii foarte mari, cantitatea de lapte mulsă nu se modifică semnificativ în cazul unui interval de 10-14 ore între mulsori. Pentru echilibrarea intervalului dintre mulsori, vacile recordiste să fie mulse primele dimineaţa şi ultimele seara.   Stimularea ejecţiei   O mică parte din cantitatea de lapte se află în canalele mari şi în cisterna glandei mamare, cea mai mare parte găsindu-se în alveole şi în canalele alveolare, menţinut acolo prin forţa capilară. Este necesară stimularea puternică a reflexului, pentru o evacuare cât mai completă a laptelui din uger; stimularea se realizează îndeosebi prin masajul iniţial al ugerului, dar şi prin operaţiunile de spălare, ştergere şi mulgere a primelor jeturi de lapte din fiecare mamelon.   Excitaţiile receptorilor tactili de la nivelul mameloanelor şi baroreceptorilor de la nivelul glandei mamare sunt transmise hipotalamusului, favorizator al eliminării oxitocinei în circuitul sanguin. Aceasta determină, după 30-60 secunde, contracţia celulelor mioepiteliale perialveolare şi pericanaliculare, ridicând presiunea intramamară la 70-80 mm Hg şi determinând expulzarea în cisterna glandei mamare a laptelui din alveole şi canale.   Prin muls, laptele este evacuat din cisternă, tonicitatea sfincterului mamelonar fiind învinsă. Receptorii acustici şi vizuali participă, în acelaşi timp, la stimularea ejecţiei laptelui constatându-se, în fapt, că reflexul ejecţiei poate fi provocat/stimulat şi de alţi excitanţi condiţionali: pregătirea locului pentru muls, zgomotul făcut de vasele de muls, apariţia mulgătorului, pompele de vacuum s.a.   Durata mulgerii influenţează direct cantitatea de lapte şi procentul de grăsime din acesta. Efectul oxitocinei apare foarte repede, la 30-60 de secunde de la terminarea masajului iniţial (sau mai repede în cazul spălării ugerului), concentraţia maximă a oxitocinei în circuitul sanguin este maximă la 2-3 minute de la stimularea ugerului, iar la 6-10 minute de la stimulare oxitocina dispare din sânge fiind eliminată pe cale renală.   Stelian Acătincăi, profesor la USAMV Timişoara, este de părere că “Vacile trebuie mulse complet. Mulgerea completă constă în evacuarea întregii cantităţi de lapte din uger, cu excepţia laptelui rezidual. Laptele rezidual este laptele care rămâne în uger şi care poate fi extras doar în urma unor tratamente cu oxitocină. Acest lapte reprezintă cca. 15% din cantitatea de lapte existentă în uger înainte de muls. Cauzele care determină mulgerea incompletă sunt următoarele: tehnica defectuoasă de muls, stimularea insuficientă a ugerului pentru producerea reflexului de ejecţie a laptelui, neexecutarea masajului final şi al mulsului suplimentar, prelungirea duratei mulsului.”Condiţionat de conformitate Mulgerea incompletă determină obţinerea unei cantităţi mai reduse de lapte, cu un conţinut inferior de grăsime. Din studii rezultă că procentul de grăsime poate prezenta o mare variabilitate, în cadrul aceleiaşi mulsori, astfel că primele jeturi de lapte oferă un procent de grăsime inferior (circa 1%), pentru ca la final să ajungă la 8-9%. Concluzia: prin mulgerea incompletă, laptele cel mai gras rămâne în uger.   Activitatea secretorie a celulelor alveolare este influenţată negativ de laptele nemuls; în zona alveolară fiind depozitat laptele, sinteza acestuia şi a grăsimii se reduce. Totodată, o mulgere incompletă determină înţărcarea timpurie a vacilor, prin mărirea cantităţii de lapte rezidual, stabilizat la un nivel superior.   Mulgerea este o operaţie care trebuie să se desfăşoare în linişte. Excitanţi nedoriţi, precum comportamentul brutal al mulgătorului, prezenţa unor persoane străine, schimbarea mulgătorului, zgomotele puternice, aritmice şi alţi factori stresanţi contribuie la blocarea acţiuni oxitocinei de către adrenalina secretată în glandele corticosuprarenale, ca reacţie de apărare a organismului. Adrenalina poate inhiba reflexul de ejecţie al laptelui.   În vederea obţinerii unui lapte conform, mulgătorii trebuie să fie sănătoşi, să nu provină din familii ale căror membri suferă de febră tifoidă sau tuberculoză şi să respecte normele de igienă privind pregătirea mulgătorului pentru muls. Totodată, echipamentul de muls şi cel de manipulare a laptelui vor fi menţinute în condiţii de strictă igienă.   Este obligatorie ştergerea ugerului înainte de muls şi dezinfecţia mameloanelor după terminarea operaţiei. Primele jeturi de lapte, cu o mare încărcătură microbiană, sunt mulse în cupe speciale (nu pe stand), iar acest lapte se aruncă. Trebuie continuu combătut obiceiul unor mulgători (care practică mulsul manual) de a-şi umezi mâinile în laptele muls.   Pentru sănătatea consumatorilor, calitatea igienică a laptelui are o însemnătate deosebită. Dacă ugerul este sănătos, încărcătura bacteriană este redusă în momentul mulgerii, fiind totodată inofensivă pentru consumatori: 200-300 bacterii/ml de lapte. În timpul mulgerii şi al manipulării, laptele poate fi contaminat, încât încărcătura microbiană să crească rapid şi mult.