Autor: Gabriel Nițulescu Ierarhia producătorilor de lapte, la nivel mondial ar putea să se modifice dacă țări precum Ucraina și Argentina și Chile își vor îmbunătăți stabilitatea politică și economică și își vor crește gradul de utilizare a terenurilor agricole.   Abolition of milk quotas will increase the volatility of international prices Hierarchy of milk producers, at the global level, might change if countries like Ukraine, Argentina and Chile will improve their political and economic stability and they will increase the use of agricultural land.Producții mici, îngrijorare mare   “Saltul de 20% al prețului laptelui materie primă la licitațiile companiei Fonterra este o binevenită reamintire cu privire la sensibilitatea pieței la constrângerile ivite pe partea de ofertă,” arăta Nick Holt-Martyn de la compania britanică de consultanță The Dairy Group, comentând evoluția prețului laptelui din prima parte a anului 2013, colectat de compania neo-zeelandeză. ”Seceta din ultima parte a anului agricol, din Noua Zeelandă și Australia, împreună cu venirea cu întârziere a primăverii în emisfera nordică au fost suficiente pentru a declanșa creșterea prețurilor materiilor prime.   Însă producția de lapte a Noii Zeelande, unul din mari producători și exportatori din domeniu, la nivel mondial s-a situat în 2012 la același nivel cu cea din 2011 și a înregistrat o creștere de circa 5% în 2013, tendință care se înscrie în evoluția ultimilor cinci ani,” explica acesta în continuare. Având însă în vedere producția totală a UE, SUA, Noii Zeelande și Australiei ca măsură a ofertei globale din domeniu se poate observa că în medie aceasta s-a situat la un nivel de circa 290.000 de tone în perioada noiembrie 2012 – ianuarie 2013, atingând însă un prag minim de 166.000 de tone în luna ianuarie 2013. Producții mici, comparabile cu cele din luna ianuarie 2013, au fost obținute și în lunile următoare – februarie și martie – provocând îngrijorare pe piața mondială cu privire la oferta disponibilă, în condițiile în care oferta din UE se afla în declin, iar producția australiană a depășit-o pe cea neo-zeelandeză. Prin urmare, un declin al producției de circa 500.000 de tone în primele trei luni ale anului 2013 au fost suficiente pentru a determina o creștere a prețurilor cu 20% la licitațiile pentru laptele materie primă tranzacționat prin sistemul Global Dairy Platform. În SUA, unde piața se supune în special legilor cererii și ofertei și mai puțin condițiilor meteo este recunoscut faptul că o modificare a ofertei (producției) cu 1% conduce la o modificare a prețului la laptele materie primă cu 10%. Acest mecanism de autoreglare al pieței americane tinde să corecteze nivelul producției atunci când nu există influențe ale pieței internaționale precum surplusuri de producție pe piețele UE și Noii Zeelande.  Desigur, aceste evoluții se pot compara doar în parte cu ceea ce se va întâmpla după 1 ianuarie 2015, odată cu eliminarea cotei de lapte de către UE, când este de așteptat ca o creștere a producției europene de lapte, în lipsa creșterii cererii să se concretizeze într-un surplus de marfă pe piața internațională. Acest fenomen va determina în mod inevitabil scăderea prețurilor.  Cu cât creșterea de producție va fi mai mare, cu atât ajustarea prețului internațional al laptelui va fi mai semnificativă, apreciază analistul The Dairy Group.   Germania, Franța și Polonia se pregătesc pentru 2015 O astfel de sensibilitate a pieței cu privire la fluctuațiile ofertei nu poate să aducă decât îngrijorare printre procesatorii din domeniu, acum, când a mai rămas mai puțin de un an până la eliminarea cotei la producția de lapte de către UE, începând cu 1 ianuarie 2015. Astfel, cele mai importate state din UE în ceea ce privește producția de lapte și care reprezintă 83% din totalul producției UE, oferă pe piață o cantitate de 6,75 ori mai mare comparativ cu ceea ce produce Noua Zeelandă. Dacă eliminarea cotei de lapte va aduce pentru cele opt țări din UE o creștere a producției de doar 1%, atunci creșterea totală a producției în valoare nominală va fi de circa 1.104.000 tone, ceea ce echivalează cu creșterea cumulată a producției de lapte a Noii Zeelande înregistrate în ultimii patru ani. Îngrijorările pieței internaționale cu privire la creșterea producției de lapte a UE, după eliminare cotei nu sunt lipsite de fundament. Astfel, mai multe companii europene din domeniu au anunțat planuri de expansiune a propriilor capacități de producție pentru perioada următoare. Astfel, Arla Foods și-a anunțat intenția de a construi o fabrică de procesare a laptelui în Danemarca. Este de asemenea evident că Friesland își extinde prezența în domeniul fermelor de producere a laptelui și de asemenea este evident că firme din Germania, Franța și Polonia urmează planuri asemănătoare de expansiune.   UE-exporturi în declin, Pe plan internațional, competiția în domeniu este foarte strânsă. Uniunea Europeană (primul loc în topul producătorilor mondiali de lapte) și SUA (locul 3 în același clasament) sunt două din țările exportatoare cu suficient potențial pentru a-și crește exporturile de lapte. Costul de producție al acestor țări este însă mai mare, comparativ cu al altor mari producători mondiali, fapt care ar putea să afecteze pe termen lung capacitatea de export a acestor state.       Conform prognozelor OECD, în următorul deceniu exporturile de lapte ale UE se vor situa pe un trend descrescător.  În ceea ce privește însă SUA este posibil ca pe termen lung sitemul de producție a laptelui în această țară să-și orienteze eforturile spre diminuarea costurilor de producție, fapt care va face ca exporturile SUA să fie în continuare competitive.   China (locul 4  în topul producătorilor mondiali de lapte) și India (locul 2) își vor majora producția până în 2018, conform prognozelor OECD, cu 30-40%, dar prognozele cu privire la consumul intern indică un ritm de creștere mai rapid, comparativ cu cel al producției, fapt care va minimiza abilitatea acestora de a participa într-un mod mai semnificativ la tranzacțiile internaționale din domeniu.   Alte două state, Pakistan (locul 5 mondial) și Federația Rusă (locul 6) își vor mări producția de lapte conform prognozelor, dar la fel ca și în cazul Chinei și al Indiei, surplusul va merge mai ales spre acoperirea consumului intern. Rusia de altfel, va continua să fie unul din cei mai mari importatori mondali de lapte.   Brazilia (locul 7 mondial în topul producătorilor de lapte) a înregistrat o creștere rapidă a producției de lapte, în ultimul deceniu, iar prognozele indică o continuare a acestui trend cu un ritm de evoluție mai lent însă. Pe termen lung, Brazilia poate constitui un important concurent pe piața mondială a laptelui, urmare a capacității sale de a-ți majora semnificativ producția.   Cu un cost de producție similar cu cel al Braziliei, Noua Zeelandă (locul 8 mondial în topul producătorilor de lapte) poate concura în continuare cu succes pe piața mondială, dacă va găsi și în perioada următoare soluții eficiente de hrănire a animalelor și va diminua fragmentarea exploatațiilor, în special a celor care livrează lapte la export.   Două țări exportatoare de lapte (care acordă de asemenea subvenții la export), cu costuri mici de producție - Ucraina (locul 9 mondial în topul producătorilor de lapte) și Argentina (locul 12) - își vor  crește, conform prognozelor OECD, atât nivelul producției, cât și al exporturilor în următorii 10 ani. Ambele state dispun de un important potențial de creștere a producției, dar instabilitatea economică și politică din aceste țări vor constitui o frână în dezvoltarea exporturilor lor. Deși mărimea exploatației agricole și costul de producție sunt factori importanți de creștere a exporturilor, în literatura de cspecialitate se arată că un alt activ extrem de important al exploatației agricole este motivația fermierului de a se dezvolta, motivație care în condiții de instabilitate economică și politică este afectată.   Chile este de asemenea un producător și exportator de produse lactatate ce are costuri mici de producție, dar producția sa este încă destul de mică (20% compartiv cu cea a Noii Zeelande), iar prognozele pentru următorul deceniu indică acest stat ca fiind un exportator minor pe piața internațională de gen.   Totuși, atât Ucraina și Argentina, cât și Chile dispun de resurse suficinte de teren pentru o dezvoltare a producției de lapte, astfel că, o creștere a utilizării terenurilor sau o stabilitate economică mai mare ar putea să constituie un factor favorizant pentru fiecare din aceste trei state pentru a deveni un  jucător mai mare pe piața internațională de gen.   Australia (locul 13 mondial în topul producătorilor de lapte ) este în prezent un exportator major pe piața internațională a laptelui, dar în vreme ce prognozele OECD indică pentru această țară o creștere a producției de lapte în următorul deceniu, alte prognoze sugerează că Australia va trebui să depună eforturi considerabile pentru a-și menține și în viitor actualele niveluri la producția și exportul de lapte.