In intreaga lume, deficienta de minerale limiteaza productia in industria animala din cauza producerii unor disfunctii in organismele animalelor. Cel mai adesea, deficientele minore de minerale sunt cele care afecteaza mai intens productia, din cauza lipsei unor simptome specifice in functie de care fermierul singur sa poata lua masuri, iar tot ce se vede este o scadere a performantei si a profitabilitatii animalului.

In plus, raspunsul sistemului imunitar la anumite boli sau vaccinuri depinde foarte mult de balanta nutritionala a animalelor. Specialistii in nutritie animala au investigat, in ultimii ani, tot mai intens legatura dintre existenta unei balante minerale in corpul animalelor si functionarea sistemului imunitar. Astfel, s-a demonstrat ca deficientele de zinc, fier, cupru si seleniu au cauzat o rezistenta scazuta la boli, fie ca urmare a unui raspuns imunitar ineficient, fie din cauza functionarii defectuoase a leucocitelor. Manganul este, de asemenea, pe lista mineralelor care, in exces, poate sa reduca raspunsul sistemului imunitar, in vreme ce in proportie optima are un efect eficient. Legatura dintre zinc si functiile sistemului imunitar a fost stabilita inca din urma cu 25 de ani. O deficienta de zinc se poate concretiza in atrofia glandei timus si o crestere a numarului de leucocite, ceea ce se traduce prin existenta unei infectii. Un alt efect advers al acestei carente este scaderea numarului de limfocite. Mai ales pentru timus are un rol important in formarea celulelor T, cercetatorii s-au concentrat asupra efectelor pe care lipsa zincului le produce in sistemul imunitar: reduce in vivo raspunsul antigenilor T, reduce capacitatea imuna a tesuturilor umorale, reduce concentratia de hormoni si greutatea timusului. Animalele nou-nascute sunt cu atat mai afectate atunci cand sunt expuse la deficiente minerale decat cele mature, pentru ca risca sa aiba un sistem imunitar slab dezvoltat, care sa nu le protejeze de afectiunile ulterioare. Carentele de fier sunt in stransa legatura cu cresterea numarului de microbi, respectiv a infectiilor, in organismul animalelor. Unele cercetari din domeniu arata ca o proteina care transporta fierul in sange ar fi principalul mecanism de aparare impotriva infectiilor. Toate bacteriile au nevoie de existenta fierului pentru nevoile nutritionale proprii, insa proteinele de transport (transferina serica, lactoferina si ovotransferina) au efect in inhibarea dezvoltarii microbilor. Multe bacterii se dezvolta mai rapid daca serul este saturat cu suficient fier parenteral, iar animalele primesc o anumita doza de bacterii. Cercetarile arata ca un nivel scazut al transferinei se traduce printr-o anemie si un nivel scazut al hemoglobinei. Producerea anticorpilor la animalele imunizate cu un toxoid a fost mai sensibila la scaderi ale nivelului de fier din alimentatie decat hemoglobina, fierul seric, proteinele serice, fierul hepatic sau greutatea corporala. In timpul studiilor, porcii cu deficiente de fier au fost mai sensibili la actiunile endotoxinelor ca E.coli decat porcii care nu aveau aceasta carenta. Desigur, este dificil de stabilit care sunt efectele fierului, ca element separat, asupra sistemului imunitar. In ceea ce priveste influenta seleniului asupra sistemului imunitar, cercetarile arata ca acest element influenteaza raspunsul anticorpilor dependenti de celulele imunitare T, iar impactul acestei carente creste atunci cand este combinat si cu lipsa vitaminei E. Studiile facute pe animale mici, care au primit suplimente de seleniu au aratat o crestere de la 7 pana la 30 de ori a producerii de anticorpi, comparativ cu grupul de referinta. Nutritionistii au aratat ca, atunci cand actioneaza independent, vitamina E si seleniul sporesc raspunsul imunitar in cazul viteilor, iar combinate, cele doua elemente cresc nivelul hemaglutininei. Cercetatorii au demonstrat ca seleniul reduce incidenta, dar si durata mastitelor clienice la vacile care alapteaza. Acest efect poate fi observat prin reducerea numarului de celule somatice in lapte, crescand astfel calitatea laptelui atunci cand seleniul este in cantitate optima in nutritia vacilor. Desi acest efect poate fi, de asemenea, asociat cu existenta vitaminei E, numai seleniul a redus durata simptomelor de mastita cu 46%, iar numai vitamina E a redus durata simptomelor pentru aceeasi afectiune cu 44%. Nici efectele negative ale carentelor de cupru nu sunt de neglijat. Mai ales ca studiile de specialitate au relevat ca lipsa acestui mineral la oile gestante creste rata mortalitatii in randul mieilor, mai ales din cauza infectiilor cu care este asociata aceasta carenta. Studiile pe cobai au aratat ca o crestere a concentratiei de cupru in alimentatie nu a dus la cresterea greutatii corporale a animalelor, ci la o crestere semnificativa a greutatii organelor interne ca procent din greutatea corporala totala. Cobaii cu deficienta de cupru au obtinut o greutate procentuala mai mare a ficatului si a inimii, dar au avut procente mai scazute pentru glanda imunitara timus. Anticorpii si celulele care lupta impotriva toxinelor au fost in numar scazut in cazul animalelor a caror dieta nu contine cupru. La soareci, lipsa cuprului s-a tradus printr-o reducere graduala a actiunii sistemului imunitar. Animalele cu o dieta echilibrata sunt mai rezistente la multe infectii bacteriene si parazitare, mai ales datorita integritatii tesuturilor, cresterii productiei de anticorpi, o mai mare capacitate de detoxifiere si a unui ritm rapid de regenerare a sangelui. Aplicarea unor programe nutritionale adecvate duce la cresterea productivitatii animalelor, respectiv la imbunatatirea gradului de profitabilitate a crescatoriei. Desigur, echilibrul nutritional nu inseamna mai multe vitamine si minerale administrate prin dieta, pentru a nu se ajunge la efectele toxice pe care le au supra-saturarile cu diverse micro-elemente, pentru ca aceste niveluri toxice de minerale pot avea efecte similare carentelor.