Industria laptelui din România se află într-un proces lent, dar sigur, de modernizare și restructurare. Potrivit lui Dorin Cojocaru, președintele Asociației Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL), România are aproximativ 1,2 milioane de vaci, însă doar 375.000 dintre acestea sunt vaci de lapte active în circuitul economic. Deși cifra poate părea redusă în raport cu efectivul total, ea este semnificativă în contextul regional. Spre exemplu, Ungaria are un număr mai mic de vaci de lapte, dar obține o producție superioară datorită randamentului crescut și tehnologiilor moderne aplicate în exploatații. Declarațiile lui Dorin Cojocaru, făcute în cadrul emisiunii „Agricultura în schimbare” realizată de G4Food, subliniază o schimbare notabilă în structura sectorului zootehnic din România. Dacă în 2005 majoritatea efectivelor – peste 98% – se regăseau în gospodăriile populației, cu o medie de 1,2 vaci pe exploatație, în prezent se observă o tendință clară de migrare către ferme comerciale de dimensiuni medii și mari. În special în ultimii trei ani, au început să apară în România ferme cu peste 1.000 de capete, ceea ce indică o orientare către performanță, eficiență economică și integrare în lanțul agroalimentar modern. Aceste ferme mari au un rol esențial în dezvoltarea industriei lactatelor, deoarece ele pot asigura volume constante și mari de materie primă, necesare procesării industriale. Potrivit lui Cojocaru, o cisternă standard are o capacitate de 24.000-25.000 de litri, ceea ce înseamnă că doar fermele de dimensiuni mari pot livra constant astfel de cantități, cu impact direct asupra competitivității procesatorilor. Un alt aspect evidențiat este contribuția acestor ferme comerciale la economia fiscalizată. Spre deosebire de gospodăriile de subzistență, care rareori generează venituri impozabile, fermele comerciale asigură TVA, taxe și impozite, fiind actori economici relevanți. În plus, ele contribuie la standardizarea calității, trasabilitate și siguranță alimentară, elemente tot mai importante pe piața internă și externă. Totuși, România mai are un drum lung de parcurs pentru a atinge nivelul de productivitate al altor state europene. Producția medie pe vacă rămâne sub media UE, iar investițiile în genetică, nutriție, tehnologie și management sunt esențiale pentru a reduce acest decalaj. Fermele familiale continuă să aibă un rol social important, dar pentru a deveni viabile economic, este nevoie de asocieri, cooperare și profesionalizare. În concluzie, datele actuale oferă o imagine clară: România are potențial semnificativ în sectorul laptelui, dar performanța depinde de tranziția de la modelul tradițional la unul competitiv și integrat. Apariția fermelor mari și integrarea lor în circuitul economic modern reprezintă un pas important în această direcție.