România dispune de unul dintre cele mai extinse sisteme agroalimentare din Europa Centrală și de Est, susținut de o structură agricolă largă, de o industrie alimentară diversificată și de investiții care modelează capacitatea de procesare și distribuție. Conform INS și Eurostat, suprafața agricolă utilizată depășește 12,5 milioane hectare, dintre care aproximativ 8,4 milioane hectare sunt teren arabil. Acest potențial poziționează țara între principalii producători europeni de floarea-soarelui, grâu și porumb, iar valoarea totală a producției agricole a fost estimată la peste 22 miliarde euro în 2023.

Industria alimentară reprezintă veriga care transformă resursele agricole în produse standardizate, sigure și stabile. Datele INS indică existența a peste 10.000 de companii active în sectorul alimentar și al băuturilor, iar producția internă acoperă aproximativ 70% din alimentele consumate la nivel național. Segmentul procesării a menținut o evoluție constantă în 2024, cu creșteri ale producției de carne în unitățile industriale și cu o majorare a cantităților de lapte de vacă colectate de procesatori. În același timp, se observă o intensificare a importurilor de lapte brut, element care arată diferența dintre capacitatea internă de colectare și nevoile actuale ale industriei.

Bilanțurile alimentare publicate de INS arată că România își acoperă în proporție ridicată consumul de cereale, carne și produse lactate din producția internă, în timp ce anumite categorii – în special legume, fructe și lapte brut – depind într-o măsură variabilă de importuri. Această structură mixtă este specifică economiilor agricole din Europa, în care procesele climatice, migrația forței de muncă și integrarea în piața unică influențează dinamica producției.

Lanțul agroalimentar funcționează însă nu doar prin producție și procesare, ci și prin infrastructură. Investițiile AFIR din 2024, în valoare de peste 1,1 miliarde euro, reflectă direcțiile strategice ale sectorului: modernizarea fermelor, dezvoltarea spațiilor de depozitare, extinderea capacităților de procesare și implementarea tehnologiilor pentru practici agricole durabile. Cele aproximativ 11.800 contracte finanțate într-un singur an arată o cerere ridicată pentru modernizare și confirmă nevoia unei infrastructuri robuste pe tot lanțul farm-to-fork.

Privit în ansamblu, sistemul agroalimentar al României se află într-o etapă în care potențialul natural trebuie converit tot mai mult în valoare adăugată. Agricultura oferă volumul, industria alimentară asigură transformarea și standardizarea, iar investițiile în infrastructură creează continuitate și reduc vulnerabilitățile pe lanț. Dinamica climatică, volatilitatea piețelor și presiunea competitivă din UE accentuează importanța unei abordări integrate, în care productivitatea, procesarea locală și logistica modernă devin elemente centrale.

România produce mult, dar provocarea reală rămâne capacitatea de a transforma această producție într-un sistem rezilient, predictibil și competitiv la nivel european. Direcția viitoare depinde de consolidarea industriei alimentare, de modernizarea fermelor și de menținerea ritmului investițiilor, elemente care pot susține un lanț agroalimentar funcțional într-un context economic și climatic tot mai complex.

(Foto: Freepik)