Pe fondul unei totale degringolade economice a României, cauzată în primul rând de măsurile de multe ori de neînțeles ale guvernului, dacă ne gândim la sectoarele autohtone de carne și lapte avem imaginea unui capăt de drum, unui capăt de etapă, mai bine spus.

Ce va urma? Este foarte dificil de spus, de vreme ce 2024 este an electoral, adică, un an în care, din partea autorităților, totul se poate duce la vale, pentru ca rezultatul alegerilor să fie cel dorit de competitori.

Pentru oamenii politici, nimic altceva nu mai contează. Pentru fermieri, procesatori și retaileri contează alte lucruri, cum ar fi supraviețuirea economică sau dacă ne gândim la populație, supraviețuirea de pe azi pe mâine.

O altă mentalitate

Ultimele evenimente din piață argumentează ideea din titlu: Dacă până acum, mai aveam cumva o oarecare impresie de soliditate a afacerilor din zona cărnii și a laptelui, dacă vreun fermier sau investitor în zona de procesare ar mai fi avut vreun motiv să pozeze în om prosper dar, mai ales, sigur pe sine, insolvența unuia dintre cei mai importanți jucători de pe piața cărnii, referindu-ne aici la Angst, ne aduce cu picioarele pe pământ, indicându-ne că, din punct de vedere al ideii de economie liberă, totul e șubred.

Există iluzia solidității dată de ideea că, indiferent ce s-ar întâmpla, oamenii trebuie să mănânce. Da, așa e, oamenii trebuie să mănânce, dar depinde de unde și de la cine își cumpără mâncarea. De foarte multe ori, fermierii și procesatorii României uită un lucru elementar: Din fericire, odată cu anul 1990, românii au alternative, nu mai depind de o singură sursă de aprovizionare.

Or, asta îi obligă pe cei care își desfășoară activitatea în cele două sectoare la care ne referim să devină cu adevărat competitivi și cu adevărat consolidați din punct de vedere financiar. Însă, lucrul acesta nu s-a realizat. Iată, ce s-a întâmplat cu fabrica din Buftea, dovedește din plin acest lucru, iar cine crede că stă pe baze solide, se înșeală. Totul se poate prăbuși într-o clipă.

Cauze sunt mai multe, dar cele mai importante, și pe care aproape nimeni nu le bagă de seamă ori nu vrea să le recunoască, sunt mult mai profunde decât s-ar putea crede. Economia de piață a României este prea crudă. 34 de ani, de când am trecut de la comunism la capitalism, nu înseamnă deloc mult, iar cine crede că a reușit, doar se amăgește. Poate pierde totul în doi timpi și trei mișcări.

Educația managerială a proprietarilor de ferme și de companii de procesare din sectoarele de carne și lapte, referindu-ne aici la cele românești, nu la cele cu acționariat străin, este încă precară și poate că, deși nimeni nu le dorește, mai trebuie câteva șocuri masive pentru a se consolida o altă mentalitate, o mentalitate care, în ciuda deciziilor, uneori aberante, ale guvernului, să determine o consolidare financiară, o capitalizare solidă a companiilor din domeniu, pentru ca acestea să poată suporta eventualele șocuri majore. Altfel, doar imagine și faliment!

Luați exemplul tinerilor fermieri care au preluat afacerile părinților care se tot plâng că le e greu, mergând tot pe ideea că ”știu eu mai bine ce e de făcut!” Uite că mulți nu știu chiar atât de bine sau dacă știu, cunoștințele lor se raportează la alte realități de piață, la alte relații economice, de mult depășite.

În opoziție, cei tineri apelează la un management modern, bazat de multe ori pe digitalizare și marketing al vremurilor de acum și reușesc nu doar să salveze afacerea familiei, ci și să facă profit din ce în ce mai mare. Se pare că tinerii au ajuns să știe mai bine decât cei bătrâni cum se face o afacere, iar asta nu e rău deloc.

De fapt, e singura salvare. Trecând peste aceste considerente de ordin general, să vedem, secvențial, cum s-au descurcat cele două sectoare în prima parte a acestui an, făcând apel la datele pe care le-am avut la dispoziție în momentul redactării acestui cover.

Producție primară în creștere

Producția de carne a României a înregistrat creșteri semnificative la toate sortimentele, față de cea din urmă cu un an, cu o mențiune specială pentru carnea de porc care pare a fi pe val pe toate planurile, potrivit ultimelor date publicate de Institutul Național de Statistică.

Astfel, în luna februarie 2024, carnea de porc este singura care a înregistrat majorări ale producției, atât faţă de luna precedentă (cu 10,56%), cât şi faţă de februarie 2023 (cu 2,34%), totalizând 22.597 tone.

Potrivit INS, în februarie 2024, au fost sacrificaţi 252.000 de porci, în creştere faţă de cele 243.000 de capete sacrificate în februarie anul trecut, dar și față de cei 229.000 de porci sacrificați în luna ianuarie 2024.

Lucrurile ne-au fost confirmate de domnul Adrian Balaban-Vicepreședinte al APCPR, acela care, în cadrul emisiunii Meat.Milk. a anunțat plin de optimism nu doar că a crescut producția de porci, dar a reînceput și repopularea unor ferme, inclusiv a celor de reproducție. Mai mult, sunt anunțate și investiții străine în sectorul suin, chiar dacă e vorba despre exportul de poluare din țările occidentale, spre România. Momentan, poate fi un lucru bun, pentru că se mai diminuează importul de carne de porc.

Și la carnea de pasăre, producţia a crescut cu 15,05% în februarie 2024, față de februarie 2023. Datele statistice arată că în a doua lună a anului în curs au fost sacrificate 27,574 milioane de păsări, în creştere faţă de cele 24,489 milioane capete sacrificate în februarie 2023, dar în scădere faţă de cele 28,383 milioane capete sacrificate în ianuarie 2024.

Dacă privim spre zona laptelui și a lactatelor, vom vedea că în luna februarie 2024, cantitatea de lapte colectată de procesatori a crescut cu 7,6%, faţă de luna februarie 2023, iar cantitatea colectată de unităţile procesatoare a crescut în perioada 1.I–29.II.2024 faţă de perioada 1.I–28.II.2023, cu 4,8%.

La rândul său, producția de brânzeturi a înregistrat cea mai mare scădere (-3,1%), iar cea mai mare creștere a producţiei a avut loc la unt (+4,8%).  Cantitatea de lapte brut importată de către unităţile procesatoare a crescut în luna februarie 2024 faţă de luna precedentă cu 1,0%, însă nu trebuie să ne temem, creșterea este de moment, fiind cauzată în principal de ritmul de lactație al vacilor de lapte.

Problema e la consum

Marea problemă este la consumul care a scăzut. Deși, valorile indică sume rezonabile, ele sunt determinate de inflația care nu se domolește, ci, din contră, crește șună de lună. Consumatorii au adoptat rapid un alt comportament, fiind mult mai atenți la banii lor și cumpărând mult mai puțin.

Din păcate, potrivit unei analize a Comisiei Europene, România manifestă cel mai înalt nivel de insecuritate alimentară. 22,1 % dintre cei cu venit mediu nu reșușesc să își asigure necesarul zilnic optim de proteine, fie ele de origine animală, fie vegetală. Iar dacă pe aceștia îi adăugăm celor cu venituri minime, atunci putem contabiliza peste 53 % dintre români care sunt în această situație dramatică. În opoziție, să amintim că irlandezii stau cel mai bine, din punct de vedere al securității alimentare, doar 1,7 % din populație nereușind să își asigure necesarul zilnic optim de hrană.

Nu e de mirare, așadar, că românii, la fel ca mulți ați europeni, de altfel, se orientează spre promoții dar și spre p nedrept blamatele produse alimentare private label care au o calitate foarte bună și care sunt mult mai ieftine.

Spunem că sunt pe nedrept blamate, pentru că, în cea mai mare parte, ele sunt fabricate în România, reprezentând un ajutor consistent atât pentru fermierii pe care nu-i interesează dacă laptele sau carnea vândută de ei vor ajunge produse de lux ori alimente private label, cât și pentru procesatorii care, în acest fel, își acoperă o parte din producție.

Cât despre faptul că există diferențe la raft între prețul alimentelor cu mărci de firmă (cum se numesc ele corect, nu ”mărci naționale”, cum sunt numite mai nou în mod eronat, gândind că singurele mărci naționale ar putea fi doar ”Balada Miorița”, ”Măiastra”, ”Poema română”, ”Scrisoarea a III-a” și altele asemeni lor!), și mărcile proprii, este cât se poate de firesc, aici totul depinzând de competitivitate, modul de auto-protecție al retailerilor și capacitatea de negociere a furnizorilor.

Și, iată cum se argumentează și ideea potrivit căreia consumatorii români, aceia care de fapt reprezintă cel mai important element din lanț, au întotdeauna alternative. Iată, însă, și tabloul global.

Indicele FAO pentru lactate și carne a crescut

Potrivit ultimului raport, indicele FAO al prețurilor al prețurilor la produsele lactate a fost în medie de 124,2 puncte în martie 2024, în creștere cu 3,5 puncte (2,9 la sută) față de luna februarie, marcând a șasea creștere lunară consecutivă, dar a rămas cu 11,1 puncte (8,2 la sută) sub valoarea sa în luna corespunzătoare a anului trecut.

În martie, prețurile la brânzeturi la nivel mondial au crescut cel mai mult, reflectând cererea constantă de import din Asia, vânzările interne mai mari în Europa de Vest și scăderea sezonieră a producției în Oceania. Prețurile internaționale la unt au crescut în continuare, în principal datorită cererii sezoniere solide și a stocurilor europene oarecum mai reduse.

În schimb, după cinci luni de creșteri consecutive, prețurile internaționale ale laptelui praf integral au scăzut, pe măsură ce slicitarea globală de import s-a diminuat. Prețurile laptelui praf degresat au scăzut și ele, deoarece piețele au rămas liniştite, cu cererea spot mai scăzută.

În cealaltă parte a tabloului, indicele FAO al prețurilor la carne a fost în medie de 113,0 puncte în martie, în creștere cu 1,9 puncte (1,7 la sută), față de februarie, marcând a doua creștere lunară consecutivă. La acest nivel, indicele se situa cu doar 1,7 puncte (1,5 la sută) sub valoarea sa corespunzătoare în urmă cu un an.

Prețurile internaționale ale cărnii de pasăre au crescut în martie, fiind susținute de cererea constantă de import din țările importatoare, în ciuda aprovizionărilor ample, susținute în mare parte de reducerea focarelor de gripă aviară în principalele țări producătoare.

Prețurile cărnii de porc au crescut și ele, reflectând cererea internă mai mare înaintea sărbătorilor de Paște, în ciuda creșterii ofertelor, în special în Europa de Vest.

Prețurile mondiale la carnea de bovine au continuat să crească, în principal datorită creșterii achizițiilor de către principalele țări importatoare. În schimb, prețurile internaționale la carnea de ovine au scăzut pentru a doua lună consecutiv, în principal cauzate de o creștere a aprovizionării care depășește nivelurile sezoniere, în special din Australia. Referitor la prețul cărnii de oaie, să amintim că în România, ca e fiecare dată, prețul a crescut, ca urmare a exporturilor de oi și miei către țările arabe.

Perspective generale

Condițiile îmbunătățite ale pășunilor au oferit o oarecare ușurare producătorilor de animale. În același timp, costurile pentru hrana animalelor din UE au continuat să scadă până în august 2023. Comparativ cu aceeași lună a anului trecut, prețurile UE la grâul furajer au înregistrat cea mai mare scădere (-37%), urmate de orz (-34%) și porumb (- 30%).

Drept urmare, livrările de lapte din UE au continuat să crească și se așteaptă să rămână pozitive în 2023 (+0,3%). În cazul cărnii, costurile mai mici ale furajelor și prețurile relativ ridicate la carne ar putea ajuta producția de carne din UE să se îmbunătățească în a doua jumătate a anului 2023, deoarece greutatea carcasei ar putea crește. Acest lucru încă nu va împiedica scăderea producției de carne de porc, vită și oaie și capră din UE, în timp ce producția de păsări din UE ar putea crește.

În 2024, se preconizează că această tendință va persista, cu excepția cărnii de porc, unde este prevăzută o redresare a producției. La nivel global, prețurile pentru majoritatea mărfurilor au scăzut până în august, conform celor mai recente date ale Băncii Mondiale privind piețele de mărfuri, deși există unele semnale de creștere a prețurilor pentru energie și îngrășăminte în timpul verii.

Tendința descendentă se observă și pentru tarifele de transport de mărfuri, atât containere, cât și vrac uscat, însă tensiunile din Marea Neagră influențează sancțiunile și creșterea prețurilor la carburanți ar putea duce la incertitudini privind furnizarea de transport pentru viitor.

Producția de lactate

În ciuda scăderii continue a prețurilor la laptele crud din UE de la începutul anului, livrările de lapte din UE rămân destul de stabile. În timp ce cererea globală de produse lactate este încă relativ strânsă, se preconizează că prețurile mai scăzute ale produselor lactate din UE vor sprijini o redresare a unor exporturi, în special a laptelui praf.

Producția de brânză și zer din UE este probabil să beneficieze de o disponibilitate mai mare a laptelui și de prețuri competitive. În ambele cazuri, acest lucru ar putea susține o creștere a exporturilor UE de +1,5% și, respectiv, +4,5%. În ciuda scăderii efectivului de vaci de lapte și în condițiile meteorologice normale, se estimează că aprovizionarea cu lapte a UE va rămâne relativ stabilă și în 2024 (+0,2% față de an).

Deși prețurile la energie și îngrășăminte sunt peste vârful anului 2022 și sunt pe o tendință de scădere, acestea sunt încă ridicate comparativ cu anii trecuți. Acest lucru, combinat cu scăderea prețurilor la laptele crud, inflația încă ridicată în UE și la nivel global și creșterea ratelor dobânzilor, creează incertitudine cu privire la marjele fermierilor de lactate în 2024.

În 2024, în ipoteza condițiilor meteorologice normale, se presupune că tendința de creștere a producției de lapte din UE va continua într-un ritm comparabil, oferind o aprovizionare stabilă cu lapte crud pentru industria laptelui (+0,2%).

În 2024, în ciuda unei creșteri mai mici prevăzute a livrărilor de lapte din UE, producția de brânză din UE ar putea crește în continuare (+0,7%), permițând o creștere suplimentară a exporturilor (+2%) datorită unei probabile redresări a cererii pe unele piețe cheie.

Reducerea inflației din UE este probabil să aibă un impact pozitiv și asupra consumului intern (+0,5%). Producția de zer din UE este de așteptat să crească mai puternic și în 2023 (+1,2%). Acest lucru este determinat de exporturile mai mari din UE, datorită unei redresări a cererii în China, în timp ce utilizarea internă ar putea scădea.

În 2024, creșterea producției ar putea continua, deși într-un ritm mai lent (+0,8%). Cu toate acestea, acest lucru ar putea duce la creșterea exporturilor UE (+2,5%), în timp ce utilizarea internă ar putea rămâne stabilă.

Producția de carne de vită

Producția de carne de vită din UE a înregistrat o scădere de -4,5% în prima jumătate a anului 2023, în principal datorită unei scăderi semnificative a sacrificării în IT (-23%).

Condițiile de pășunat au fost mediocre în unele părți ale UE din cauza vremii uscate, iar prețurile furajelor erau încă relativ ridicate, deși pe o traiectorie în scădere. Această ofertă mai scăzută de carne de vită continuă să susțină prețurile producătorilor de carne de vită din UE.

Până la sfârșitul anului, producția de carne de vită este de așteptat să se redreseze ușor datorită prețurilor mai mici ale furajelor și greutăților mai mari ale carcasei. Sunt de așteptat unele sacrificări suplimentare legate de deficitul de furaje la nivelul fermei în unele țări ale UE.

În ansamblu, este prevăzută o reducere a producției de -3,1% în 2023 pe o bază anuală. Dacă prețurile furajelor continuă să scadă și să facă procesul de îngrășare mai profitabil, ar putea fi de așteptat o reducere mai mică de -1% în 2024, mai aproape de tendința structurală de scădere observată în anii precedenți.

În ciuda prețurilor ridicate din UE, importurile nu acoperă pierderea producției din UE. Prin urmare, consumul de carne de vită în UE pe cap de locuitor în 2023 scade la puțin mai puțin de 10 kg (-3,5%). În plus, inflația ridicată actuală reduce achizițiile consumatorilor sau împinge consumatorul la proteine animale mai ieftine. În 2024, se așteaptă o scădere mai mică de -1%.

Producția de carne de porc

În prima jumătate a anului 2023, producția de carne de porc din UE a scăzut cu -8,6%. Cele mai mari reduceri au fost înregistrate în Germania (-210 000 t sau -9,4%), Danemarca (-180 000 t sau -21,5%) și Spania (-150 000 t sau -5,8%). Această ofertă scăzută a UE duce la prețuri interne record ridicate. Cu toate acestea, din iulie, prețurile de producție din UE au început să dea semne de scădere.

Pe măsură ce prețurile furajelor sunt în scădere și marjele rămân pozitive, greutatea carcasei este de așteptat să crească în a doua jumătate a anului. În ansamblu, se așteaptă o scădere a producției de -6,6% în 2023. În același timp, cererea UE rămâne fermă, dar având în vedere oferta redusă, se preconizează o scădere a consumului UE pe cap de locuitor (-5%, la 30,4 kg).

Pe lângă oferta redusă, un rol important joacă considerațiile consumatorilor cu privire la creșterea prețurilor, ceea ce duce la o reducere a consumului de carne de porc sau la trecerea la alte tipuri de carne. În special, consumul de carne de porc este adesea redus în beneficiul cărnii de pasăre.

Dacă oferta revine ușor, iar această disponibilitate crescută ar putea relaxa și mai mult prețurile de producător, o mică creștere a consumului pe cap de locuitor ar putea apărea în 2024 ca reacție la acest lucru. Prețurile mai puțin competitive ale cărnii de porc din UE fac din exporturile către piața globală o adevărată provocare. În prima jumătate a anului 2023, exporturile UE au înregistrat o scădere de -20%.

Producția de carne de porc din China se redresează și, prin urmare, sunt necesare mai puține importuri. În același timp, UE pierde cote de piață atât pe piețele cu valoare ridicată (SUA, Japonia, Australia), cât și pe cele cu valoare redusă (de exemplu, Filipine), din cauza concurenței mai puternice în ceea ce privește prețurile.

Doar piața din Marea Britanie prezintă o ușoară evoluție pozitivă (+2,4% în ianuarie iunie). În ansamblu, exporturile UE în 2023 ar putea scădea cu -16%. Dacă prețurile continuă să scadă, unele cote de piață ar putea fi recâștigate, rezultând o creștere de 5% în 2024.

Producția de carne de pasăre

În ciuda focarelor de HPAI (dar cu o intensitate mai mică în comparație cu 2022), producția de păsări din UE își continuă recuperarea rapidă. În prima jumătate a anului 2023, sacrificările din UE au crescut cu 3,1%. Acest lucru se datorează în principal creșterilor în Italia (+15% sau 87 000 t) și Spania (+5,5% sau 45 000 t).

Plasările de pui au crescut cu 1,2% în prima jumătate a anului 2023 de la an la an. Până la sfârșitul anului 2023, producția este revizuită în sus la 3,3%, luând în considerare o reducere (în continuare) a costurilor cu furajele și energia și îmbunătățirea marjelor.

O creștere mai mică de 1,2% este prevăzută în 2024 dacă concurența prețurilor din partea altor cărni este mai mare. Se presupune o incidență similară a HPAI ca în acest an. Prețurile de producție din UE sunt deja peste 2 500 EUR/tonă cu peste un an.

Din iunie-iulie 2023, este vizibilă o mică mișcare descendentă, dar prețurile sunt încă la niveluri record. Cu toate acestea, păsările de curte rămân una dintre cele mai ieftine surse de proteine animale pentru consumatori.

Producția de ovine și caprine

Creșterea producției de ovine și caprine din UE în primăvară, determinată de o programare anterioară a sărbătorilor religioase tradiționale, a fost depășită de o evoluție negativă ulterioară, care a condus la o scădere a sacrificării în majoritatea statelor membre în prima jumătate a anului 2024.

Este de așteptat producția de carne de oaie în UE să sufere de o scădere structurală a efectivului de oi, disponibilitate mai scăzută a ierbii, în special în țările mediteraneene, costuri mai mari pentru hrana și focare de variola ovină în Spania și, recent, în Bulgaria.

Din cauza prețurilor ridicate la laptele de capră, sectorul trece printr-o fază de reținere a animalelor. În general, se poate aștepta o reducere de -1,8% a producției de ovine și caprine în 2023, urmată de o reducere mai mică în 2024 (-1%).

Fiind cel mai scump tip de carne, consumul de carne de oaie din UE este susceptibil să sufere de presiuni inflaționiste la fel ca și alte tipuri de carne roșie, dar, în comparație, poate fi favorizat cel mai bine de poziționarea sa specifică în coșurile consumatorilor (sărbătorile religioase, culturale). Prin urmare, consumul UE pe cap de locuitor ar putea rămâne destul de stabil (+0,8%). (Foto: Freepik)