Industria avicolă din România rămâne unul dintre cele mai solide segmente ale sectorului zootehnic, dar este presată de costuri, concurență și cerințele tot mai stricte de mediu impuse de Uniunea Europeană. Cu o producție anuală de peste 400.000 de tone, conform Eurostat 2024, România ocupă locul șase în UE, însă doar 15% din acest volum este exportat, ceea ce arată un potențial nevalorificat.

Potrivit FAO, cererea globală de carne de pasăre va crește cu 1,6% anual până în 2030, datorită prețului accesibil și profilului nutrițional echilibrat. România are avantaje competitive clare – costuri moderate, materie primă locală și experiență în integrarea fermelor –, dar infrastructura logistică și dependența de furaje importate limitează expansiunea.

Conform MADR, prin PNS 2023–2027, industria avicolă beneficiază de sprijin pentru modernizarea abatoarelor, digitalizarea trasabilității și reducerea amprentei de carbon. Programele naționale includ și linii de finanțare pentru investiții în energie regenerabilă și automatizare, menite să scadă costurile operaționale cu până la 15%.

Un raport al Băncii Mondiale (2024) arată că integrarea lanțului avicol – de la ferme la procesare – poate crește profitabilitatea cu 20% în țările din Europa Centrală care au aplicat acest model. În România, primele exemple pozitive sunt cooperativele care combină producția de furaje cu creșterea păsărilor și distribuția locală.

Pentru a rămâne competitivă, industria trebuie să adopte o viziune pe termen lung: extinderea piețelor externe, creșterea calității produselor și promovarea brandului național „Carne românească sigură”. Cu investiții coordonate și politici coerente, România poate transforma sectorul avicol dintr-un furnizor regional într-un exportator european de referință.

(Foto: Freepik)