Sectorul pescuitului și acvaculturii din România rămâne un segment marginal în structura producției agroalimentare, dar cu relevanță strategică în contextul securității alimentare și al politicilor europene privind utilizarea durabilă a resurselor acvatice. Potrivit datelor publicate de Eurostat, producția totală de pescuit și acvacultură a României se situează sub 20.000 tone anual, reprezentând sub 1% din totalul producției Uniunii Europene.

Structura producției interne este dominată de acvacultură, în special creșterea crapului și a altor specii de apă dulce, realizată preponderent în sisteme extensive sau semi-intensive. Conform FAO, România dispune de peste 80.000 hectare de amenajări piscicole, însă gradul de utilizare economică este variabil, influențat de costurile cu furajele, energia și forța de muncă. Pescuitul marin, concentrat în zona Mării Negre, are o contribuție redusă la volumul total, în principal din cauza resurselor limitate și a cotelor stabilite în cadrul Politicii Comune în domeniul Pescuitului a Uniunii Europene.

Din perspectiva comerțului exterior, deficitul comercial pe segmentul produselor pescărești este constant. Datele agregate de UN Comtrade arată că valoarea importurilor depășește semnificativ exporturile, reflectând o dependență ridicată de piața externă. În același timp, procesarea internă a peștelui rămâne limitată, fiind concentrată în unități de dimensiune mică și medie, cu valoare adăugată relativ scăzută.

(Foto: Freepik)