Autor: TEODORA CHIOREAN Creşterea şi introducerea pe piaţă a unor produse de origine animală constituie o importantă sursă de venit pentru populaţia agricolă. O dezvoltare raţională a acestui sector are loc prin dezvoltarea unor acţiuni veterinare care vizează ridicarea nivelului de sănătate publică din Uniunea Europeană. Protecţia sănătăţii umane împotriva maladiilor şi infecţiilor, direct sau indirect transmisibile între animale şi om (zoonoze) este de o importanţă majoră. Monitorizarea şi schimbul de informaţii Zoonozele care există în faza de producţie primară trebuie să facă obiectul unui control corespunzător, în vederea garantării realizării obiectivelor lansate de regulamentele comunitare. Totuşi, în cazul producţiei primare, la originea aprovizionării directe a consumatorului final sau a comerţului local, este necesară protecţia sănătăţii publice conform normelor sanitare veterinare locale. Există, în acest caz, o strânsă relaţie între producător şi consumator. Această producţie nu ar trebui să aibă efecte semnificative asupra prevalenţei medii de zoonoze în rândul populaţiilor de animale. Dispoziţiile generale în privinţa eşantionării şi analizei se pot dovedi nepractice şi necorespunzătoare pentru producătorii care posedă foarte puţine animale şi care se află în regiuni supuse unor restricţii geografice speciale. Zoonozele sunt boli infecţioase produse de numeroşi agenţi infecţioşi ai animalelor, ce se pot transmite de la animale la om, dar şi invers. Trebuie avut în vedere că pot exista boli care la animale evoluează inaparent clinic, dar care la om au o manifestare clinică foarte severă, ceea ce face, ca în asemenea cazuri, existenţa bolii la animale să fie suspicionate în baza bolii apărute la om (trichineloza, febraQ, pisticoza). Ancheta epidemiologică  a focarelor se declanşează atunci când despre un operator cu activitate în domeniul alimentar sunt furnizate in formaţii sau el însuşi informează autorităţile competente vizavi de posibila existenţă a unei zoonoze în spaţiul său de producţie /desfacere. Există situaţii când operatorii împiedică însă bunul mers al investigaţiilor specifice, furnizând probe necorespunzătoare sau conservate necorespunzător. Autorităţile competente responsabile cu supravegherea sanitară veterinară a teritoriului trebuie să deruleze o anchetă a focarelor de toxiinfecţii alimentare, în cooperare cu autorităţile naţionale. Ancheta epidemiologică trebuie să furnizeze date referitoare la profilul epidemiologic, produsele alimentare posibil implicate şi cauzele potenţiale ale focarului/focarelor. Ancheta trebuie să includă, dacă este posibil, studii biologice şi epidemiologice adecvate. Autoritate Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) trebuie să transmită Comisiei Europene un raport sumar al investigaţiilor efectuate. Anchetele, conforme regulamentelor europene, trebuie însă derulate fără a aduce atingere prevederilor naţionale. Anchetele se vor derula într-o linie pe care să îşi găsească locul, alături de normele naţionale, normele europene privind siguranţa produselor, sistemele de alertă precoce şi de reacţie pentru prevenirea şi controlul bolilor transmisibile ale oamenilor, igiena alimentelor şi cerinţele generale ale legislaţiei în domeniul alimentelor, în special cele referitoare la măsuri de urgenţă şi proceduri pentru retragerea de pe piaţă a alimentelor sau/şi a hranei pentru animale. ANSVSA trebuie să evalueze sursele şi evoluţia zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, precum şi rezistenţa antimicrobiană pe teritoriul României. În acelaşi timp, Autoritatea transmite Comisiei un raport privind evoluţiile şi sursele zoonozelor, agenţilor zoonotici şi rezistenţei antimicrobiene, cuprinzând date colectate în cursul anului anterior. Rapoartele şi rezumatele acestora trebuie puse la dispoziţia publicului. Acestea trebuie să conţină normele specifice publicate de ANSVSA, care trebuie să raporteze Comisiei, la cererea acesteia sau din proprie iniţiativă, atunci când circumstanţele o justifică. Riscul de contaminare În funcţie de agentul patogen care le produce, zoonozele pot fi clasificate în următoarele categorii: -         zoonoze bacteriene (antrax, tuberculoză, salmoneloze, stafilococi, clostridii, infecţii colibacilare, bruceloză, campilobacterioză, rujetul, leptospiroza, pasteureloza, morva); -         zoonoze produse de ricketsii şi clamidii (febra butonoasă, febra Q); -         zoonoze virale (gripa, rabia, variola, febra aftoasă); -         zoonoze micotice (dermatofitoze); -         zoonoze produse de prioni (encefalopatia spongiformă bovină); -         zoonoze parazitare (giardioza, ascaridioza, teniaza, trichineloza, cisticercoza, hidatidoza, toxoplasma, toxocaroza, fascioloza, sarcocistoza, cenurozele). Riscul de contaminare a omului este dat de contactul direct cu animalele bolnave sau purtătoare de germeni, de manipularea inadecvată a produselor sau subproduselor provenite de la animale bolnave (carcasele, sângele, pieile, cadavrele, lâna infestate) şi de contactul cu obiecte contaminate de animalele bolnave. La aceste riscuri de contaminare, mai contribuie şi consumul alimentelor de origine animală, incorect preparate termic, alimentele provenite de la animale bolnave. Animalele bolnave pot prezenta o formă manifestă de boală sau o formă de boală inaparentă. Dintre măsurile generale de profilaxie nespecifică sunt de enunţat: -         efectuarea examenului medical obligatoriu (la încadrare şi periodic) pentru personalul ce desfăşoară activitate în sectoarele zootehnice sau în obiective care produc, prelucrează, transportă şi valorifică produse de origine animală; -         educaţia sanitară periodică a personalului care lucrează cu animalele; -         utilizarea permanentă a măsurilor de igienă individuală (cu referire, mai ales, la spălarea mâinilor de către personalul de specialitate care lucrează cu animale sau personalul care manipulează sau prelucrează produse alimentare de origine animală); -         dotarea cu truse de prim ajutor pentru personalul unităţilor deţinătoare de animale şi/sau care produc, prelucrează, transportă şi valorifică produse de origine animală, în vederea prevenirii transmiterii zoonozelor, prin aplicarea măsurilor de prim ajutor în cazul unor accidente sau incidente la locul de muncă; -         existenţa şi utilizarea obligatorie a filtrelor sanitare veterinare (la intrarea în sectoarele zootehnice şi adăposturile animalelor, pentru schimbarea obligatorie a hainelor şi încălţămintei de stradă cu echipament de protecţie, precum şi spălarea şi dezinfectarea acestora). A dezinfectoarelor auto (la intrarea în sectoarele zootehnice) şi a dezinfectoarelor pentru persoane (la intrarea în adăposturile pentru animale); -         efectoarea periodică a acţiunilor D.D.D; -         respectarea normelor de igienă privind consumul produselor de origine animală, evitarea consumului de carne crudă; -         unităţile ce depozitează, manipulează, tranşează, transportă, comercializează produse de origine animală trebuie obligatoriu să fie dotate cu utilaje frigorifice care să permită prevenirea alterării acestora şi a transmiterii de boli prin intermediul lor, dar şi asigurarea lanţului de frig pe tot parcursul produselor de origine animală; -         asigurarea şi supravegherea modului de creştere, modului de înmulţire şi hrănire a animalelor (spaţiilor de cazare a animalelor, a furajelor, a surselor de adăpat, a locurilor de păşunat pentru prevenirea apariţiei de boli transmisibile, de la animale la om); -         supravegherea clinică permanentă a animalelor, în cadrul unităţilor deţinătoare de animale, evacuarea şi neutralizarea corectă a deşeurilor, dejecţiilor, apelor uzate, cadavrelor animalelor bolnave; -         unităţile care prepară mâncare vor păstra probele de mâncare, conform legislaţiei în vigoare; -         interzicerea achiziţionării de carne şi produse de carne din surse neautorizate şi necontrolate sanitar şi sanitar-veterinar; -         îndepărtarea câinilor comunitari; -         pasteurizarea obligatorie şi conformă a laptelui. Profilaxia specifică se realizează prin colaborarea dintre medicul veterinar şi medicul uman (epidemiolog, infecţionist, igienist, medic de familie) este esenţială pentru instituirea şi menţinerea celor mai adecvate măsuri de profilaxie şi combatere a zoonozelor şi vaccinarea profilactică a grupelor profesionale cu risc crescut de îmbolnăvire prin zoonoze, vaccinarea efectivelor de animale împotriva unor zoonoze (turbare, antrax etc.). din profilaxia specifică nu poate lipsi depistarea bolilor transmisibile de la animale la om, prin recoltarea probelor de sânge (ca de exemplu: leucoza, bruceloza, leptospiroza, tuberculoza etc). Ancheta epidemiologică În principiu, controalele ar trebui să acopere întreaga reţea alimentară, de la fermă până la consumator. Reglementarea acestor controale ar trebui stabilite de legislaţia comunitară privind hrana pentru animalelor, sănătatea animală şi igiena produselor alimentare. totuşi, pentru anumite zoonoze şi anumiţi agenţi zoonotici este necesară specificarea cerinţelor controlului. Atunci când operatorii cu activitate în domeniul alimentar efectuează examene în scopul detectării prezenţei zoonozelor şi agenţilor zoonotici supuşi monitorizării, aceştia: a)     păstrează rezultatele şi iau măsuri pentru conservarea tulpinilor relevante, pentru o perioadă ce trebuie specificată de autoritatea competentă; b)    comunică rezultate sau furnizează tulpini autorităţii competente, la cerere. Monitorizarea rezistenţei antimicrobiene trebuie să conţină date comparabile privind apariţia rezistenţei antimicrobiene la agenţi zoonotici şi la alţi agenţi similari, în măsura în care aceştia prezintă un risc pentru sănătatea publică, în conformitate cu normele sanitare veterinare. Astfel de monitorizare trebuie să completeze monitorizarea tulpinilor umane realizată în conformitate cu deciziile Parlamentului European şi a Consiliului. Aceste cerinţe specifice trebuie totodată să se bazeze pe obiective vizând diminuarea prevalenţei zoonozelor şi agenţilor zoonotici. Pentru zoonozele şi agenţii zoonotici care afectează populaţiile animale, este necesar să se stabilească obiectivele respective, luând în considerare în special frecvenţa şi evoluţia lor epidemiologică în rândul populaţiilor animale şi umane şi în hrana animalelor şi a oamenilor, gravitatea lor pentru om, consecinţele lor economice potenţiale, avizele ştiinţifice, precum şi existenţa unor măsuri corespunzătoare în vederea reducerii prevalenţei acestora. Dacă este necesar, pot fi stabilite obiective şi pentru alte părţi ale reţelei alimentare. Atunci când un operator cu activitate în domeniul alimentar furnizează informaţii autorităţii competente, produsele alimentare în cauză sau o probă corespunzătoare din acestea sunt conservate pentru a nu împiedica investigaţia într-un laborator, ori ancheta focarele de toxiinfecţie alimentară. Autorităţile competente responsabile cu supravegherea sanitară veterinară a teritoriului trebuie să facă o anchetă a focarelor de toxiinfecţii alimentare, în cooperare cu autorităţile menţionate în deciziile specifice ale Parlamentului European şi ale Consiliului. Ancheta epidemiologică trebuie să furnizeze date referitoare la profilul epidemiologic, produselor alimentare posibil implicate incluzând totodată, dacă este există elemente corespunzătoare, studii microbiologice şi epidemiologice adecvate. ANSVSA trebuie să transmită Comisiei un raport sumar al rezultatelor investigaţiilor efectuate ce conţin normele sanitare specifice aceste speţe sanitare veterinare. Anchetele trebuie aplicate fără a aduce atingere prevederilor naţionale transpuse în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene privind siguranţa produselor, sistemele de alertă precoce şi de reacţie pentru prevenirea şi controlul bolilor transmisibile ale oamenilor, igiena alimentelor, în special cele referitoare la măsuri de urgenţă şi proceduri pentru retragerea de pe piaţă a alimentelor afectate de zoonoze. În cadrul propriilor programe de control, statele membre şi proprietarii de exploataţii din domeniul industriei lactatelor pot aplica măsuri de control specifice. Totuşi, unele dintre aceste metode se pot dovedi inacceptabile, mai ales dacă prezintă un obstacol în calea realizării generale a obiectivului urmărit, interferează în mod specific cu sistemele de test necesare sau riscă să pună în pericol sănătatea publică. Este aşadar necesar să se stabilească proceduri corespunzătoare, care să permită comunităţii să excludă anumite metode din programele de control.