Industria cărnii din Uniunea Europeană intră în 2026 sub presiunea unei combinații de factori economici și legislativi care influențează direct structura costurilor și nivelul marjelor. Dincolo de evoluțiile de piață, competitivitatea procesatorilor este determinată tot mai clar de capacitatea de a controla costul pe unitatea procesată.

Datele publicate de Eurostat indică pentru perioada 2024–2025 o creștere a costurilor cu energia și forța de muncă, în paralel cu o dinamică relativ stabilă a prețurilor produselor agroalimentare la poarta fabricii. În acest context, diferențele de eficiență operațională dintre unități devin decisive. Unitățile cu fluxuri tehnologice fragmentate suportă costuri mai mari pe tonă procesată, în special în etapele de refrigerare, manipulare și ambalare.

Un element esențial este relația cu materia primă. Datele Comisiei Europene arată variații semnificative ale ofertei de animale pentru sacrificare între statele membre, ceea ce se reflectă în volatilitatea prețurilor la achiziție. În lipsa unor contracte stabile cu furnizorii, procesatorii sunt expuși unor costuri suplimentare care afectează planificarea producției și respectarea angajamentelor comerciale.

Pe componenta legislativă, cerințele sanitar-veterinare, de trasabilitate și de mediu generează costuri fixe ridicate. Acestea nu pot fi eliminate, ci doar optimizate prin volum și eficiență. Procesatorii care reușesc să distribuie aceste costuri pe volume mai mari au o capacitate mai bună de absorbție a șocurilor economice.

Pentru 2026, indicatorul-cheie devine costul total pe unitatea procesată. Controlul pierderilor tehnologice, optimizarea consumului energetic și predictibilitatea aprovizionării vor face diferența dintre stabilitate și pierderea competitivității într-un sector tot mai reglementat.

(Foto: Freepik)