UE rămâne puternic dependentă de importurile de hrană pentru animale și îngrășăminte din afara blocului, așa cum se subliniază într-un studiu recent comandat de Comisia pentru Agricultură a Parlamentului European (AGRI), citată de Euractiv.

Dependență semnificativă

Specialiștii au descoperit că dependența de furnizorii din afara UE a fost deosebit de semnificativă pentru inputurile (factorii de producție) legați de producția de animale.

Aceștia au subliniat că doar două țări, Brazilia și SUA, au reprezentat 85% din importurile de soia din UE în 2022, care este folosită în hrana animalelor.

„Această dependență pune sub semnul întrebării reziliența pe termen lung a sistemului alimentar al UE într-un context climatic și geopolitic din ce în ce mai incert”, se arată în text.

Deși studiul a subliniat că disponibilitatea alimentelor în UE „nu este considerată a fi în pericol”, șocurile recente ale pieței, cum ar fi pandemia COVID-19 și invazia rusă a Ucrainei, au expus vulnerabilitățile sistemului alimentar al blocului.

În primele zile ale războiului din Ucraina, prețurile hranei pentru animale au crescut vertiginos din cauza incertitudinilor legate de disponibilitatea viitoare a cerealelor ucrainene, ducând la creșterea costurilor pentru crescătorii de animale și îngustând marjele de beneficii.

Pentru a îmbunătăți capacitatea de a face față provocărilor viitoare și de a reduce dependența, se recomandă diversificarea „surselor și partenerilor comerciali” prin încheierea acordurilor comerciale și reducerea importurilor de la un singur furnizor sau piață.

În plus, trecerea către un consum mai scăzut de produse de origine animală în dieta oamenilor ar putea reduce nevoia blocului de importuri de furaje.

Textul subliniază potențialele beneficii ale aderării Ucrainei la UE, având în vedere statutul său de producător și exportator lider de materii prime și produse agricole, în special culturi proteaginoase și cereale.

Studiul sugerează că revizuirea de către Comisie a politicii UE în materie de proteine în 2024 ar putea duce la măsuri „care ar putea crește producția internă de proteine vegetale”.

Problema îngrășămintelor din Europa

Cercetătorii au subliniat, de asemenea, dependența blocului de energie și materii prime importate pentru producția de îngrășăminte.

În mod tradițional, UE și-a procurat îngrășămintele minerale de la un grup redus de furnizori, în principal Rusia, Egipt, Algeria, Maroc și Belarus.

Deși UE a promis că va reduce importurile din Rusia după invazia Ucrainei, blocul a scutit întotdeauna alimentele și îngrășămintele de la sancțiunile sale din timpul războiului.

În 2022, importurile rusești de fosfați și potasiu au reprezentat 23% și 34%. De asemenea, blocul s-a bazat foarte mult pe Maroc pentru fosfați 28%, iar Belarus pentru potasiu, 30%.

Cercetătorii au luat în considerare rolul Strategiei Farm to Fork (F2F), planul emblematic al UE de a face sistemele alimentare mai durabile, în reducerea dependenței de importuri prin creșterea agriculturii ecologice și reducerea utilizării îngrășămintelor.

Cu toate acestea, studiul avertizează că aceste obiective pot fi atinse doar prin „implementarea și aplicarea integrală a legislației relevante de mediu și climă”.

De asemenea, subliniază că stimularea agriculturii ecologice nu ar trebui să reducă în mod semnificativ producția alimentară a UE, ceea ce ar putea duce la noi importuri din țări terțe. (Foto: Freepik)